Nouăsprezece al lui iunie

(La rând la dragoste)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

E dublă viaţa crezând în Dumnezeu
Şi când mă rog nu cer decât iubire,
De dragul ei eu nu găsesc ieşire,
Nu pot, nu pot s-o scot din gândul meu.

De-aceea, Doamne, să te rog mi-e greu,
Să-ţi înţeleg senin orice zidire,
Credinţa-n Tine e o împlinire
Şi unul dintre fiii Tăi sunt eu.

Tu îmi eşti Tată, ea îmi e iubită,
Nu pot fi trist când ea e fericită,
Dar fericirea ei este departe,

Cale de zile şi de mers cu gândul,
Că dragostea de Tine nu desparte,
Cine mai ştie când îmi vine rândul!…

12.27
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: