Douăzeci şi unu al lui iunie

(Mă gândesc la mama)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Din când în când în suflet e-un oftat:
Mă gândesc la mama ca la o icoană
Care lăcrimează aşezată-n strană,
Răul când se face e greu de uitat.

Dar e bun şi răul dacă e iertat,
Dacă el se naşte din câte-o Ioană,
Ura, răutatea nu îmi pot fi hrană,
Timpul e un doctor ce m-a vindecat.

Când cu gândul, mamă, la tine mă urc,
Pe pământ rămâne bărbatul tău turc,
Cred că îţi aşteaptă dinspre cer chemare,

Lipsa ta e grea, viaţa e frumoasă,
Fără raza ta, e mai puţin soare,
Dar gândind la tine, noaptea-i luminoasă.

13.12
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: