Cocarda tricolor

cocarda tricolor

de Angela-Monica JUCAN

Tricolorul românesc s-a oficializat prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, al Guvernului provizoriu de la București. După o lună, Decretul guvernamental din 13 iulie 1848, aduce precizări suplimentare, privitoare, între altele, la ordinea culorilor: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind” (sursa: Wikipedia). Culorile erau dispuse vertical, în șir, și așa sânt și astăzi (după ce în perioada lui Alexandru Ioan Cuza avuseseră dispunere orizontală – făceau, deci, coloană –, întâi cu albastrul plasat în partea de sus, apoi cu roșul în poziție superioară). Galbenul a fost întotdeauna la mijloc.

Toată lumea românească știe (sper) cum arată Drapelul României, rareori apar greșeli, iar acelea sânt imediat observate și sancționate.

Cocardele însă se fac la voia întâmplării, și întâmplarea face ca ele să fie de foarte multe ori invers decât ar trebui. Chiar și unele purtate de oficialități sânt greșit făcute și, culmea!, se poartă modele necanonice până și de Ziua Drapelului Național. (E drept că n-am găsit undeva reglementat special modelul de cocardă, dar, logic, ea nu poate fi, în esență, altfel decât drapelul.)

Dacă legătura dintre centrul cocardei și lancea steagului (locul albastrului) nu poate fi intuită de toată lumea, măcar „roșul fâlfâind” ar trebui să spună tuturor că această culoare trebuie pusă în partea liberă, deci în exterior. Prin urmare, cocarda adevărată are în mijloc albastrul.

Panglica simplă sau panglica combinată cu cocarda iarăși se poartă când, cum. Deși știm că citim de la stânga la dreapta. Or, lancea steagului este semn de început: de-acolo pornesc culorile, acolo e stânga, de-acolo începem să citim culorile. Deci panglica se poartă corect cu albastrul în stânga. Când trebuie să stea orizontal (un brâu tricolor, o banderolă – de exemplu), tot după direcția citirii ne orientăm, care este de sus în jos: albastru sus, galben la mijloc, roșu jos.

Nici nuanțele culorilor nu sânt întotdeauna conforme normei. Oficial, acestea sânt: albastru-cobalt, galben-crom, roșu-vermillon. Așadar, nuanțe clare, ferme, vii. Însă apar, nu o dată, în tente diluate, mai ales roșul dus până și aproape de roz, și albastrul, care ajunge chiar la tonuri azurii. Mai puțin frapant ca deviație de la standard, se întâmplă totuși ca și galbenul să fie mai șters.
Cromatica mai întunecată față de tip este mai rar preferată.

În ce privește perimetrul ocupat, cele trei culori au proporții egale. Ar trebui respectat raportul nu doar la drapel, ci oriunde se folosește semnul tricolor.

Vorbim și scriem tot mai rău în limba noastră maternă, disprețuim și ne dezicem de pământul strămoșesc, nu ne cunoaștem simbolurile, istoria ne plictisește… Cine sântem?

One Response to Cocarda tricolor

  1. Stela D Nicolescu spune:

    multumesc pentru precizari!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: