Prăjitură sfărâmicioasă „Rozi”. Cu variantă aperitiv/antreu

prajitura Rozi_foto_Amza

de Gălușcă POLONIC

Rozi este nașa mea de cununie și de botez a fiicei mele (neoficial, și a băiatului). Ea a primit rețeta de la Doamna Bertalan (toate vocalele numelui sânt deschise – în fonetică maghiară), care, la rândul ei… și așa mai departe, în timp (în mapa mea a ajuns acum vreo 35 de ani). Informatoarea mea directă fiind Rozi, cu numele ei am intitulat prăjitura, deși o cunosc și pe Doamna Bertalan.
Regățenii i-ar zice plăcintă, pentru că e vorba de două foi între care se pune o umplutură, dar sântem în Ardeal și încă în spațiul gastronomic unguresc, deci este, clar, prăjitură. Până la un punct. Fiindcă, eliminând zahărul, din desert, poate deveni aperitiv (rece) sau antreu (cald).
Sfărâmicios este blatul (foile), aluatul fiind mai apropiat de tartă decât de plăcinta cu foi dospite, nedospite, ștrudel sau alt foitaj.
Acesta este suportul pentru o umplutură la alegere, dintr-o varietate infinită. Câteva exemple pentru variante dulci: mere, banane, alte fructe, dovleac, brânză de vacă, urdă, mac, nucă, marmeladă, o cremă. Sugestii pentru variante sărate: brânză, urdă, caș ras, varză, spanac, ciuperci, tocătură de carne, pate, drob de miel.

Ingrediente

Pentru aluat: 500 g făină (e bine să avem și o rezervă, de folosit la nevoie), 250 g margarină (sau unt), 1-2 linguri de untură (de porc), 2 ouă, 4 linguri de smântână, 5 linguri de zahăr tos, 1 pliculeț de praf de copt, sare, vanilie (sau altă aromă), foarte puțin ulei (doar pentru uns tava); facultativ, puțin zahăr-pudră pentru presărat deasupra când e gata (o variantă-prăjitură).
Pentru umplutură (opțional): la majoritatea umpluturilor dulci, ne trebuie zahăr în plus – nu și la marmeladă 🙂 –; la brânza de vacă, la urdă și la unele preparate sărate e nevoie de încă câteva ouă (2-3); cine dorește, poate parfuma merele și dovleacul cu scorțișoară; varza și tocăturile se pot condimenta cu piper; tocăturile merg cu usturoi sau ceapă, ceapa e bună și la ciuperci; usturoiul – la spanac. Pătrunjel verde la tocături, ciuperci etc., mărar verde la varză. Pentru tot ce e posibil să lase zeamă, trebuie să avem pesmet sau griș de pus peste foaia de jos, eventual, chiar de amestecat niște griș în compoziția de umplutură. Etc., etc.

Modul de preparare

Se pregătește întâi umplutura.

Se amestecă pe planșeta de bucătărie toate ingredientele pentru cocă. Aluatul se împarte în două, se întinde o foaie – cu ceva mai mare decât tava, ca să se poată ridica marginile pe pereții tăvii –, se așază foaia în forma de copt ușor unsă; se pune umplutura, în limitele înălțimii păturii de aluat, se nivelează, pe cât posibil.
Calinic inspectand prajitura lui Rozi_foto_AmzaRespectuos, aspectuos și bun este ca umplutura să aibă o înălțime de vreo două degete – nu să se prezinte sărăcăcios, prizărit, neademenitor, ca în fotografie.
Se întinde a doua foaie și se pune peste umplutură, apăsând (lipind) marginile de ale celei de dedesubt. Se înțeapă, din loc, în loc, cu o furculiță (pentru respirație), ca să nu se umfle inestetic. La unele variante sărate, foaia-capac se poate presăra înainte de coacere cu parmezan sau chiar caș/cașcaval ras pe ochiurile mari ale răzătorii. Se dă la cuptor.
Focul va fi la început mai tare, apoi mai slab. Trebuie să se rumenească moderat. Ar fi perfect să se desprindă de margini – semn, de altfel, că e gata.

Se taie (rece, caldă – nu importă) în pătrate, dreptunghiuri sau romburi. Restul – după preferințe.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: