Incendiu-n albastru

viorel-serban_incendiu-in-albastru

de Viorel ŞERBAN

Aprinzi mereu focuri la porțile sufletului.
Nicicând nu ești aceeași.
Zorii întreabă de tine,
Deși la mine locuiești doar în cuvinte.
Adesea-mi închipui c-ai sosit,
Chiar dacă ești doar absență.

De-ai fi numai a mea,
Ți-aș săruta urmele pașilor
Și-o viață-ntreagă le-aș păzi,
Să nu le calce cineva.

Poete nebun,
Cum poți să scrii atât despre ea,
Când pentru tine,
Madona e chip fără umbră,
Din arse cuvinte?…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: