Suflet pustiu…

Mariana Tibuleac-Ciobanu

de Mariana ȚÎBULAC-CIOBANU

Din nou noaptea coboară-n geamul meu,
Încerc s-adorm și-apare chipul tău,
Și-n suflet curg numai șiroi de ploi,
Căci niciodată n-am să pot rosti cuvîntul „Noi”!
O ceață mi se pune-n gînd ușor,
Și simt în suflet cît îmi e de dor,
Mi-e dor de tine, aș vrea să-mi fii aproape,
Aș vrea să fii cu mine, dar… știu că nu se poate!
Te văd mereu din grabă,
Atunci cînd treci rapid,
Aș vrea să mă apropii,
Dar ușile se-nchid… Se-nchid!
Pe cînd ochii minții mele se deschid,
Și știu că n-ai să mă accepți așa cum sunt!
Dar nu-i nimic, m-am resemnat c-un gînd…
Mi-ai oferit tot ce-n mine am și sunt!
Amintirea mă recheamă,
N-am să uit, să nu ai teamă,
Nopți și zile trec prin gîndul meu pierdute,
Florile acelea ude,
Și cerul acesta de-un albastru violet,
Azi toate s-au topit încet…
Mi-am pierdut visul prin ploile de stele,
Crezînd că mă privești de printre ele,
Mă întreb și azi ce putere ascunzi în priviri,
C-atunci cînd mă privești nu am nici amintiri!
Să știi că dragostea oricum va birui,
Chiar dacă doar prin vise noi ne vom întîlni!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: