Douăzeci şi unu al lui iulie

(Ioane)

 

constantin-mindruta_privind-balconul

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ioane, lumea ne confundă,
Chiar dacă-n cer în alb eşti îmbrăcat
Şi câte haine eu ţi-am încercat,
De ochii ei nu pot să mă ascundă.

Aşa că simt că mi se-nfundă
În lacrimi ochii de scăldat,
Ioane, lumea ne confundă,
Chiar dacă-n cer în alb eşti îmbrăcat.

Ce mândru sunt în ele şi-i păcat
Că nu toţi cred şi stau la pândă
Şi chiar de e pentr-o secundă,
Privind la mine, văd că n-ai plecat…

Ioane, lumea ne confundă.

17.16
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: