Odihna albastră

viorel-serban_prizonierul-iluziilor

de Viorel ŞERBAN

Cum treci așa, tăcută regină,
Pe țărmuri de lumină,
Pe țărmuri de vis,
Pe pajiștea ierboasă,
Aștept s-ajungi.
Doresc s-ajungi.

Am rătăcit prin vremi
Mânat de ne-mplinire,
Sperând o clipă doar să am de dor fierbinte.
Să simt sărutul tău – izvor răcoritor –
Și sânii tăi ca trupul mării presimțind furtuna.

Lungi rătăciri trăit-am fără tine,
Pustiul clipei curgând șuvoi.
Mereu am să te caut
Cu ramuri lungi de șoapte,
Cu frunze verzi de dor…

Presimt c-am să te-ajung,
Presimt c-am să te văd
La margine de gând,
În unghiul unei lacrimi.

Simt c-ai să treci
Și n-o să știu!
Simt c-ai să vii
Și n-am să fiu!
Și niciodată n-om găsi multrâvnita odihnă albastră.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: