Lăsatul secului

foto_Constantin Mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Lăsat de Sec şi Luna-i jumătate,
Mă-ndrept cu gândul căutând un gând
Cu care viaţa nu se mai desparte
Şi fiecare stă frumos la rând.

Mie-mi rămâne zâmbetul pe buze,
Cu mine Luna iar se face plină
Şi doar la Soare voi mai găsi scuze,
Că poate să-mi devină concubină.

Lăsat de Sec şi iar e despărţire,
Biserica iubirii fără turlă,
Un scaun gol la masă-n amintire
Şi-n suflet inima care tot urlă.

N-are la cine, câţi aţi mai rămas,
Români sunteţi puţini pentru zidire,
Aţi dărâmat o ţară într-un glas,
De-aceea pleacă Maica-n adormire.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: