Nu-i Dumnezeu, nu e nimic!

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Când m-am născut nu mi-am ales părinţii,
La începutul existenţei nu e dramă,
Neapărat îţi trebuiesc şi dinţii,
Cu limba să rosteşti o telegramă.

Că ai sosit şi nu ai cărucior
Şi mama ta permis încă nu are,
Aşa că-n patul tău ne-ncăpător,
Adus ai fost cu taxi de picioare.

Ce grădiniţă, sau gimnaz, liceu?
Vreau să ajung mai repede la braţe,
V-aţi prins, îmbătrânesc mereu
Şi papiotele încurcă tot din aţe.

Căsătoria? Un liman ajuns,
E bine că rimează cu prostia,
Între noi doi e-un adevăr ascuns:
Nu dragostea ne fuse datoria!

Şi nu am timp, se trece ce se trece,
Rămân orgolii fără de erecţii
Şi ce-o rămâne să te mai şi frece,
Vor fi-n spinare anumite frecţii.

Prostia mi-e datoare c-un răspuns,
Aţi fost cu mine când au fost ovaţii,
Acum, aceiaşi proşti iar s-au ajuns,
Dar nu mai ştiu de unii, nici de alţii.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: