Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 354 (16-31 iulie)

foto_Attila-Hajos_b-e1388271470201_crop

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Adevăr și minciună. Pentru creștini, adevărul nu este o idee, ci el este Însuși Dumnezeu, conform cuvântului Mântuitorului: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Filosofii slujesc ideea de adevăr, juriștii (judecători, procurori, avocați etc.) slujesc ideea de dreptate, dar aceasta nu este întrupată într-o persoană anume. Din punct de vedere creștin, cel care spune adevărul Îl slujește pe Dumnezeu, Îl mărturisește pe Dumnezeu. Cel care minte slujește diavolului, care-i domnul minciunii. Avem și una din poruncile dumnezeiești, a noua, privitoare la acest aspect: „Să nu fii martor mincinos!” Desigur, să nu fii martor mincinos nu numai la tribunal, la judecată, ci și în relațiile cu oamenii, cu Dumnezeu, cu tine însuți. Nu este ușor să fii partizanul adevărului. Adesea poți să ai neplăceri, necazuri, poți să ajungi chiar în temniță sau mai rău. Câți oameni nevinovați nu au stat zeci de ani în ocne sau după gratii, câți n-au fost condamnați la moarte pe nedrept. Puteau să pactizeze cu torționarii, dacă ar fi mințit, dacă ar fi depus mărturii împotriva altora, dar n-au făcut-o. Au fost adevărați martiri ai credinței și ai faptei. Numai un om cu o credință puternică mărturisește adevărul cu curaj până la capăt, în ciuda tuturor opreliștilor. Câteodată, sunt cazuri când nu poți dovedi adevărul. Nu ai probe. Indiferent cât ai pierde sau cât ai suferi, în calitate de creștin nu ai voie să recurgi la falsuri, la martori mincinoși, la mituiri și intervenții. Spui adevărul și atât. Dacă vei pierde sau vei suferi în fața oamenilor, fii sigur că fapta ta nu va trece neobservată și nerăsplătită înaintea lui Dumnezeu.
Ochi magic-1_foto_Delia FloreaPoetul Alexandru Vlahuță intitula o poezie a lui la începutul veacului trecut Minciuna stă cu regele la masă, vrând, prin asta, să arate că viața politică – până la vârfurile ei cele mai înalte – este imorală, coruptă, bazată pe falsuri, minciuni și nedreptăți. Din păcate, situația semnalată de Vlahuță se regăsește în toate timpurile și în toate locurile, la toate nivelurile, în toate mediile sociale. Unii își fac un titlu de glorie din a minți pe semenii lor. Mint în presă, la tribune, pe stradă, aruncă noroi pe imaginea celorlalți; mint în tribunale, și din cauza aceasta escroci notorii câștigă bunuri sau poziții sociale pe care nu le merită. Se falsifică rezultate de examene, de concursuri, de competiții de toate felurile; sunt ocupate total sau parțial țări de către alte țări mai puternice și propaganda prezintă fapta respectivă drept „eliberare” a celor învinși. Se minte când e vorba de alimentație, de medicamente, de politică etc.
Mijloacele tehnice de astăzi te pot ajuta să minți cu nerușinare. Am fost la un atelier obișnuit să fac fotografiile pentru cruce părinților mei. Mama era îmbrăcată în costum național. Doamna care-mi lua comanda nu a fost încântată. Mi-a propus să-i schimb îmbrăcămintea. Curiozitatea m-a făcut să accept provizoriu, ca să văd ce vrea să facă. A scanat poza pe calculator și a început modificările. În loc de cămașa ei cu șabaci pe piept și altițe pe mâneci i-a pus o bluză multicoloră, apoi o haină; i-a pus salbă de galbeni, cum nici țigăncile nu poartă; i-a pus în locul basmalei păr coafat, de parcă era la parlament. Vrea s-o facă și mireasă de douăzeci de ani! Credeți-mă, că n-o mai cunoșteam pe mama. Până la urmă, am rugat să revină la pozele pe care le dusesem eu, în care părinții îmi erau cei adevărați. Am văzut pe internet o imagine în care doamna Elena Udrea era îmbrăcată țigancă. Ședea la marginea străzii, ținând un copil înfășat în brațe. Fața copilului ne arăta că era domnul Băsescu. Oricine înțelege că e vorba de un trucaj: chiar dacă Elena Udrea se îmbracă țigănește (e treaba ei!), dar Traian Băsescu niciodată nu poate să fie în postura de copil de câteva luni în brațele ei. Cei care văd caricatura râd. Poate și personajele în cauză se amuză, știind bine că e o minciună. Prin 1990-1991, am avut o emisiune săptămânală la Radio Sud din Turnu Severin. Cu acel prilej, am văzut cum se făcea mixajul înregistrărilor, respectiv al sunetului. Se făceau tăieturi, cârpituri, pieptănau vocea, o împotmoleau dacă era cazul, pur și simplu îi făceau toaleta.
Cristian Pomohaci_Oarta_foto_Delia FloreaDeplâng situația preotului Cristian Pomohaci. L-am admirat întotdeauna pentru talentul său, pentru vocea sa, pentru dragostea lui de Biserică, de Țară și de Neam. Cântecele lui sunt o mărturie. Făcea cinste artei și Bisericii prin aparițiile sale pe scenă, prin înregistrările sale. Din presă am aflat de slujirea preoțească fără seamăn ce o desfășura în micuța lui parohie de 60 de familii. Ca să vină într-o asemenea parohie autocare din toate colțurile țării, inclusiv din București, în duminici și sărbători, ca să asiste la slujba Părintelui Pomohaci, să-i solicite rugăciunea pentru împlinirea nevoilor lor sufletești și trupești, nu e puțin lucru și nu se întâmplă asta la oricine. Lumea simte puterea harului, credința și evlavia preotului. Simte, de asemenea, și situația în care preotul joacă teatru, când face din misiunea sa un serviciu oarecare. Am văzut pe internet nu mai puțin de 60 de persoane din parohia sa și din afara parohiei, din țară și din afara țării, vorbind despre el, despre omenia și felul cum își împlinește misiunea de preot. Nu oricine poate să se bucure de asemenea aprecieri. Și, totuși, preotul Cristian Pomohaci nu mai este preot! Mă întreb și eu, ca un păcătos de rând, dacă nu era nevoie în acest caz ca, înainte de a se lua o decizie capitală, să se ceară o expertiză tehnică de specialitate a înregistrărilor respective. Nu e de mirare ca într-o bună zi să se descopere că toată hula și batjocura împotriva părintelui să fi fost neîntemeiate, să fi fost o înscenare, un trucaj. În Transilvania sunt multe probleme delicate și poate sunt oameni care nu văd cu ochi buni popularitatea de care se bucura un tribun al Ardealului, precum preotul Cristian Pomohaci! Și, la urma-urmei, în justiție funcționează și prezumția de nevinovăție!
Cândva am citit o povestioară, undeva. Se vorbea despre un călugăr care fusese alungat din mânăstire fiindcă nu corespundea rigorilor vieții mânăstirești. S-a retras într-un sat, și-a plătit gazdă. Muncea cu ziua. Cu banii câștigați într-o săptămână, se ducea sâmbătă seara în oraș, mergea la bordel (casa de toleranță) și acolo plătea taxa pentru trei-patru, chiar cinci femei. Orice bărbat care se ducea acolo plătea pentru una. Toți erau intrigați. S-a dus vestea despre el. Nu l-au mai luat la muncă. Bărbații se temeau pentru femeile lor. Îl disprețuiau, îl huiduiau, nu-l scoteau din „țap împuțit!” Când nu mai putea trăi într-un sat, se ducea în altul și făcea la fel, până când îl ajungea hula și se afla despre el. Când a murit, nu avea cine să-l îngroape. S-a dus vestea și a aflat una dintre femeile de la bordel. Le-a anunțat pe celelalte și au venit toate, au pus mână de la mână și i-au făcut bătrânului o înmormântare pe cinste. Îl plângeau ca pe tatăl lor. Lumea chicotea și-și dădea coate. La groapă, femeile au mărturisit adevărul. Niciodată bătrânul nu se atinsese de vreuna din ele. Plătise taxa cu toți banii pe care-i avea. Intra cu ele în cameră și el se așeza pe un scăunel în fața sobei. Făcea focul, dacă era iarna, sau, pur și simplu, dormita acolo. Pe ele le lăsa să doarmă, bucuros că în noaptea aceea ele nu mai săvârșesc păcatul desfrânării. Dimineața, fiind duminică și ele libere, le ruga să nu spună nimănui ce se petrecuse noaptea și să se ducă la biserică, să se roage pentru ele, pentru familiile lor și pentru sufletul lui. Acesta era secretul lui, al lor, secret pe care doar Dumnezeu îl știuse până atunci. La aflarea acestei taine, toți s-au simțit rușinați și și-au cerut iertare pentru supărările, jignirile, ocările și hulele cu care îl batjocoriseră de-a lungul anilor. Nu știu cum îl chema pe bătrân, poate Cristian Pomohaci sau altcumva, nu știu!
Sunt suspect de multe loviturile din ultima vreme ce se dau Bisericii Ortodoxe Române. Deși sunt 17 sau 18 culte în țară, toate săgețile sunt îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe. Chiar întâmplător să fie? Mă îndoiesc. Sunt interese mari, interne și externe, care nu văd cu ochi buni existența acestei „coloane vertebrale” a Neamului Românesc. A fost ușor să distrugă fabricile, uzinele, combinatele, agricultura, pădurile, solul și subsolul. Lupta cea mai grea este cu sufletul Neamului Românesc. E foarte important să ne stâlcim limba, să ne pierdem încrederea în Biserică, în Stat, în Armată, să nu avem modele și repere istorice și actuale după care să ne ghidăm, să știm cât mai puțină istorie, să ne disprețuim Țara și Neamul, să căutăm alte zări „de farmec pline” și dezrădăcinarea este gata. Aducem surogate de sărbători, de bunuri și servicii, aducem obiceiuri cât mai deocheate, distrugem Familia și legăturile dintre părinți și copii, facem ca totul să fie ca la „alba-neagra”! Minciuna este atunci la ea acasă!
Oricum, indiferent de pierderi și de suferințe, mărturisirea adevărului este un act de credință, de martiriu, și Dumnezeu, Adevărul Suprem, va răsplăti fiecăruia cum se cuvine pentru adevăr, dar nu va lăsa nepedepsiți pe slujitorii minciunii și ai lui Belzebut. Amin.

*

Sfaturi părintești. Din cartea Cărarea împărăției a Părintelui Arsenie Boca, spicuim:

Acatiste_foto_Delia FloreaMĂRIMEA RĂSPUNDERII
În ziua acelei înfricoşate cunoştinţe cu Dumnezeu va fi o vedere minunată: toate faptele fiecăruia, pe care le-a făcut întru ascuns, acum sunt date pe faţă şi le vede nu numai cel ce le-a făcut, ci toţi oamenii, dimpreună cu îngerii, văd deodată întreolaltă toate faptele lor şi ale tuturora. Mai mult decât atâta: oamenii au să vadă şi toate urmările faptelor lor, în urmaşii şi în înaintaşii lor. Au să vadă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuiau să-L primească şi să-L asculte, ca să nu pricinuiască osândă peste aşa mulţime de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu îi va judeca pe ei după faptele lor. Vor vedea toate vorbele ce au spus cât au trăit în lume, şi-şi vor vedea şi gândurile şi cărţile ce au scris, dimpreună cu toate urmările lor peste oameni. Părinţii îşi vor vedea faptele în copiii lor; toate se vor descoperi în ziua aceea.
Iată de ce o judecată dreaptă şi veşnică nu se face decât chemându-se toţi martorii, toţi oamenii, din toate vremile, să-şi vadă toate faptele şi să-şi cunoască toate urmările lor şi pe dreptate să-şi ia plata veşnică. Atunci mateloţii lui Columb vor vedea turma de nebuni, pentru care au să dea seama, că le-au adus cu fapta lor germenele nebuniei. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de secte, iar înşelaţii lui se vor apăra şi ei de urgia judecăţii, zicând: „Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am profeţit şi în numele Tău am scos demoni şi în numele Tău multe minuni am făcut?” Dar capătă răspunsul: „Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Duceţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea!” Şi vor merge cu lucrătorii fărădelegii toţi cei ce-au ascultat de ei. Şi aşa mai departe, fiecare va vedea şi va culege roadele, nebănuit de mari, ale faptelor sale, fie bune, fie rele. Căci viaţa pământeană era vremea semănatului, iar viaţa viitoare, vremea secerişului.

*

File de jurnal – 19 ian. 1982.

Sâmbătă am avut servicii în Malovăț și Bârda. M-a anunțat secretarul Consiliului Popular, Domnul Manolea Emanoil, fost coleg al meu de școală generală, că a venit de la Administrația Financiară Județeană inspectorul Erceanu, care vrea cu orice preț să-mi verifice gestiunea. Aș avea reclamații că am luat bani de la lume la Crăciun și Bobotează pentru taxa de cult și pictura bisericii pe bază de tabel și nu cu chitanțierul, că le-am dat chitanțe după aceea, că am făcut lucrări la biserică acum doi ani și e „imposibil” să nu găsească el vreo „afacere”, pentru că „popă cinstit încă n-a văzut”. Despre intenția respectivului m-au mai anunțat încă doi cetățeni, care fuseseră la primărie și, întâmplător, auziseră discuțiile.

*

Legi fără noimă.
justitie
Zilele acestea, parohia noastră a fost vizitată de trei inspectori de la Sanepid, ca urmare a Hotărârii de Guvern 741/2016. Această hotărâre a fost dată de guvernul Cioloș. Guvernanții au vrut neapărat să ridice nivelul de trai al poporului și s-au gândit să înceapă cu cei de la cimitir. Drept urmare, au dat hotărârea menționată. Capitolul IV, cu articolele 21-23 privește și parohia noastră, precum și toate parohiile de țară, în calitate de „administratori de cimitir”. În orașe, „administrator de cimitir” este primăria, fiindcă și cimitirele de acolo sunt văcuțe bune de muls. La o simplă observare a porțiunii din legea de care am amintit, se vede cu ușurință că aceasta a fost alcătuită de oameni care nu au cunoscut realitățile de pe teren și au vrut doar să alinieze legislația noastră celei europene. Dintre toate cele solicitate de lege, nu am avut decât registru de evidență a decedaților. Să le luăm pe rând. Nu am avut certificat de urbanism. Dar cimitirele noastre datează din 1925, de când s-a dat lege să fie scoase cimitirele din curțile bisericilor. Așadar, are aproape 100 de ani fiecare. Certificatul de urbanism se dă la construcția, schimbarea locului unui cimitir, la cadastrarea imobilului, ci nu „la cererea administratorului”, cum ar rezulta din hotărârea menționată. Certificatul de urbanism este valabil 12 luni, cu drept de prelungire încă 24 luni. În 1925 nu se emiteau certificate de urbanism, iar acum nu se mai pot emite, fiindcă nu este justificat, potrivit legii cadastrale. Nu avem la cimitire capele mortuare cu săli de ceremonii funerare, cu aer condiționat și grupuri sanitare cu canalizare. E imposibil de realizat și întreținut, la nivelul unui sat, asemenea obiective. În primul rând, că sunt inutile. În tradiția satelor noastre, mortul se ține cele două-trei zile/nopți, de la deces, la înmormântare, în casă. Este un gest de respect și de dragoste față de cel decedat. Acolo a muncit o viață și i se cuvine și lui să mai rămână câteva ceasuri între ai lui. Acolo se face priveghiul cu toate obiceiurile legate de el. În oraș, majoritatea oamenilor locuiesc la blocuri și nu este spațiu necesar pentru o asemenea ceremonie și de aceea este nevoie de o capelă la cimitir. Sumele necesare construirii, pazei și întreținerii unor asemenea obiective depășesc posibilitățile unei parohii de țară. Sunt mii de cimitire care n-au nici gard împrejmuitor! Puține sunt localitățile rurale unde cei vii să aibă canalizare, cu atât mai puțin cei morți! Nu avem apă potabilă curentă. Ar fi fost bine ca mai întâi să aibă apă potabilă curentă cei vii. Sunt atâtea sate pentru care apa potabilă este o problemă majoră, altele, deși au instalațiile realizate, nu au apă suficientă. Rețelele, acolo unde au fost construite, au avut în vedere spațiul locativ, în timp ce cimitirele cel mai adesea sunt departe de acest spațiu. Nu avem grupuri sanitare cu canalizare. Nu au satele comunei noastre canalizare, nu au majoritatea satelor din țară așa ceva. Pentru cât folosesc cei morți grupurile sanitare… Nu avem tomberoane pentru colectarea deșeurilor de hârtie, sticlă, plastic și nici contract cu o firmă de salubrizare. Nu avem, fiindcă nu avem nici gunoaie la cimitir. Singurele deșeuri sunt coroanele vechi de pe morminte și iarba uscată, dar pe acestea nu le colectează firmele de salubritate. Pe acestea le ardem, periodic. Tomberoanele se fură în câteva zile. Nu avem alei principale și foto_Delia Florea_cimitir_detaliualei secundare marcate. În porțiunea de cimitir vechi nu există așa ceva, fiindcă nu s-a pus problema de la început să se amenajeze astfel cimitirul. Acum e târziu, fiindcă a face acum alei conform unul plan de arhitectură, ar însemna să bulversăm tot cimitirul. Crucile n-ar mai rămâne la locul lor, la căpătâiul mortului, ci i-ar veni pe piept, la picioare, mai departe de mormânt. Am mai avut asemenea tentative și s-au opus sătenii, fiindcă le profanam, pur și simplu, mormintele. În porțiunile noi, în care am extins cimitirele, se păstrează alinierea. Nu am avut registru de evidență a celor decedați de boli infecto-contagioase. Dar nu pot să am așa ceva. La administrația cimitirului, respectiv preotului, i se dă adeverința de înhumare. Pe aceasta scrie numele și ultima adresă a defunctului. Prin 1977, când eram preot la Gruia, scria pe adeverință cauza morții. Eu, ca preot, nu sunt în măsură să apreciez dacă cineva a murit de o boală infectocontagioasă.
Domnii inspectori au încheiat actele cuvenite și ne-au atenționat că la următoarea „vizită” a dumnealor ne vor aplica, conform hotărârii respective, câte 50 de milioane lei vechi pentru fiecare obiectiv neîndeplinit.
Hotărârea respectivă de guvern nu privește doar satele parohiei noastre, ci toată țara. Am luat legătura cu Doamna Senator Ecaterina Andronescu și Domnul Deputat Alexandru Bălănescu, le-am spus despre ce este vorba. S-au arătat foarte nemulțumiți de asemenea norme legale rupte de realitate. Au promis că vor interpela în parlament pe ministrul sănătății, pentru că are posibilitatea să anuleze sau să modifice textul respectiv. Dacă cei care au făcut legea au fost obligați de instituțiile europene s-o facă, mai avem noi astfel de legi, care nu se pun în aplicare. Așa, bunăoară, este legea viei și vinului. Conform acesteia, ar trebui ca românii să fie obligați să distrugă viile autohtone, viile producătoare, cum le spunem noi, și să cultive numai soiuri nobile, vie altoită. Se prevăd sancțiuni drastice, dar nimeni n-a fost amendat că are sau că plantează vie producătoare. Când omul vrea, găsește soluții; când nu vrea, găsește pretexte! Păi, nu?

*

În veci, ortodocși. Am găsit pe internet o poezie a lui Adrian Păunescu, scrisă în 2004, foarte actuală, pe care o redăm cu prilejul împlinirii a șase ani de la moartea poetului:

Adrian Paunescu

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserica străbună.
Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.
Şi „Noul Testament de la Bălgrad”
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut că să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Şi-am fost convins că nici un leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.
Dar dintr-o dată ce mi-e dat să simt?
A început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.
Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.
E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.
Eu n-am crezut ca, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
,,Ortodoxia naşte comunism!”
Deci, să fugim de ea ca de o boală.
Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.
Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.
Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.
Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turlei ortodoxe.
Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.
Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de Biserica străbună.
Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul ing. Gheorghe Trocan din București, fiu al satului Bârda: 150 de lei; Doamna Valentina Toma din București: 60 de lei; Doamna Chipară Liliana din Sibiu și Doamna Cârneci Mariana din Turnu Severin: câte 50 de lei; Doamna Manolea Elisabeta din Malovăț a mai adăugat 50 de lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 230 de lei. Dumnezeu să le răsplătească!

*

În cursul lunii iulie, am donat pâine enoriașilor care au venit la biserică, astfel: 2 iul. (Malovăț): 160 de pâini; 9 iul. (Bârda): 152 de pâini; 16 iul. (Malovăț): 167 de pâini; 20 iul. (Bârda): 99 de pâini; 23 iul. (Bârda): 195 de pâini; 30 iul. (Malovăț): 214 pâini. Așadar, în luna iulie s-au donat 987 de pâini. Copiilor participanți li s-au dăruit și ciocolate.
De asemenea, în luna iulie s-a vândut la prețul de achiziție de 0,60 lei/buc.pâine enoriașilor noștri, astfel: 2 iul. (Malovăț): 490 de pâini; 9 iul. (Bârda): 748 de pâini; 16 iul. (Malovăț): 333 de pâini; 20 iul. (Bârda): 101 pâini; 23 iul. (Bârda): 705 pâini; 30 iul. (Malovăț): 336 de pâini. Așadar, în luna iulie s-au vândut, la prețul de 0,60 lei/buc. 2.713 pâini.

*

Plăți. Am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 4.000 de lei pentru instalația de aer condiționat de la biserica din Malovăț (aparate și manoperă); 3.920 de lei tipografiei pentru cărțile Bibliografia revistei „Studii teologice”, Bibliografia revistei „Ortodoxia”, solicitate de Mitropolia Olteniei, și Dumnezeu, îngeri și demoni a Părintelui Dezrobitu; 2.220 de lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în luna iulie; 1.000 de lei autobuzul pentru excursia la Tismana – Obârșia – -Cloșani – Orșova din 4 iulie; 842 de lei impozit; 400 de lei pentru timbre poștale; 370 de lei pentru colete; 500 de lei transport (curierat) cărți la București, Severin și Lainici; 170 de lei protoieriei pentru cărți și reviste; 60 de lei toner pentru imprimantă; 50 de lei internetul; 50 de lei curentul și altele mai mici.

*

Lucrări la biserică. Am reușit să aducem și să montăm două aparate de aer condiționat la biserica de la Malovăț.

*

Publicații. Preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 352, în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 22 iul. 2017, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); „Scrisoare pastorală” – 353, în „Armonii culturale”, Adjud, an. XVI (2017), 22 iul., ediție și on-line (http://armoniiculturale.ro); în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2017, 22 iul., ediție și on-line (http://www.observatorul.com); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 29 iul. 2017, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Paraliticul vremii noastre, în „Omniscop”, Craiova, 2017, 27 iul., ediție on-line (http://www. omniscop.ro).
coperta_bibliografia-rev-bor_vol-1Urmare unei comenzi de carte din partea Mitropoliei Olteniei făcută parohiei noastre, am republicat o nouă tranșă din volumele Bibliografia revistei „Studii teologice” și Bibliografia revistei „Ortodoxia”. Am republicat, de asemenea, o nouă tranșă din cartea Părintelui Simion Dezrobitu, Dumnezeu, îngeri și demoni.

*

pr. Nicolae State-BurlusiSimpozioane.
În ziua de 31 iul., preotul Dvs. a participat la simpozionul dedicat regretatului Părinte Dumitru Bălașa, care s-a ținut la Râmnicu Vâlcea, la Episcopie. Preotul Dvs. a fost moderatorul discuțiilor. Au participat academicieni, profesori, oameni de cultură din Craiova, București, Râmnicu Vâlcea. S-a discutat despre opera și personalitatea Părintelui Bălașa. Sufletul acestui simpozion a fost, și de această dată, Părintele Nicolae State.

*

Zâmbete.
☺ Anunţ într-o grădiniţă de copii: „Dragi părinţi! Nu credeţi, vă rugăm, tot ceea ce spun copiii dumneavoastră despre grădiniţă! La rândul nostru, vă promitem să nu credem tot ceea ce spun ei despre dumneavoastră!”
☺ Un politician vorbea la o întrunire electorală: „Adversarul meu v-a furat pe rupte timp de patru ani. Daţi-mi şi mie o şansă!”
☺ Studenţii europeni strâng bani pentru studii. Studenţii români strâng pentru examene!
☺ Dacă la poarta raiului era pus un vameș român, iadul nu ar mai fi existat.
☺ „Mașina dvs. este supraîncărcată. Sunt nevoit să vă iau carnetul!” – „Dar, domnule polițist, carnetul cântărește doar câteva grame!”

*

Excursii-pelerinaj
● Cu prilejul hramului Mânăstirii de la Orșova, Sf. Ana, de marți, 25 iulie, parohia noastră a pus la dispoziție un autocar pentru cei care au să participe, gratuit. Au participat 31 persoane din Malovăț, Bârda și Turnu Severin. Au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, Preasfințitul Episcop Nicodim al Severinului și Strehaiei, împreună cu un impresionant sobor de preoți și diaconi din Mehedinți și Constanța. A participat multă lume. A fost un adevărat moment de înălțare duhovnicească. Au bătut, pentru prima dată, cele patru clopote ale mânăstirii, recent fabricate la Insbruck (Austria). Bat ceva mai frumos ca cele de la Malovăț și Bârda!
● Cu prilejul hramului Mânăstirii Tismana, de marți, 15 august, parohia noastră pune la dispoziție un autocar pentru cei ce vor să participe. Așadar, participarea gratuită. Așteptăm înscrieri. Mai avem câteva locuri libere! Grăbiți-vă!
● Pentru 29 august, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, hramul Mânăstirii Topolnița, parohia noastră pune la dispoziție un autocar pentru cei ce vor să participe, gratuit. Așteptăm înscrieri!
Pentru o dată pe care vom stabili-o ulterior, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Turnu Severin (cetatea medievală, Muzeul Județean, cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) – Cerneți (Cula lui Tudor Vladimirescu, mânăstirea „Sf. Treime”) – Strehaia (orașul, mânăstirea) – Gura Motrului (mânăstirea) – Motru – Malovăț – Bârda. Se poate face într-o zi. Preț orientativ: 30 de lei.

*

Înmormântări. În ziua de 23 iulie, am oficiat slujba înmormântării pentru Vișan Dumitru (66 de ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

*

biserica_malovat

Program. În curul lunii august avem următorul program de slujbe: 5 aug. (Malovăț – Bârda); 6 aug. (Bârda); 10 aug. (spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat); 12 aug. (spovediri și împărtășiri în Malovăț, la biserică și în sat); 13 aug. (Malovăț); 14 aug. (spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 15 aug. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 19 aug. (Malovăț – Bârda); 20 aug. (Bârda); 26 aug. (Malovăț – Bârda); 27 aug. (Malovăț); 29 aug. (Schitul Topolniței).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com

Sănătate, pace și bucurii!

2 Responses to Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 354 (16-31 iulie)

  1. Biserica e din Birda, jud. Timiș

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: