Maria Mariș Dărăban
de Vasile JURJE,
artist plastic
Este foarte greu să spui ceva despre un artist atât de cunoscut cum a fost Maria. Suficient să parcurgi un catalog în care este consemnată activitatea expozițională ca să-ți dai seama că lucrările ei au străbătut multe meridiane ale globului: Franța, Germania, Austria, Belgia, Grecia, Statele Unite, Canada, acolo unde a avut expoziții, dar, cu siguranță, prin călătoriile în Mexic, Tunisia, Spania, a lăsat nu numai o părticică din sufletul ei generos, ci și multe schițe și însemnări grafice, așa cum făcea de fiecare dată pe unde o duceau pașii. Totodată, minunatele ei lucrări se găsesc în foarte multe colecții particulare și oficiale, pentru că Maria Mariș Dărăban era o artistă ale cărei creații erau căutate nu numai de colecționari, ci de toți iubitorii de frumos de pretutindeni. La vernisajele ei întotdeauna participau mulți, foarte mulți oameni, atât prieteni, cât și admiratori. Simezele luminau prin culorile deosebite care transformau fiecare lucrare într-o simfonie. Armoniile cromatice în care se îmbinau strălucit violetul, galbenul, roșul, cu albastrul mării și al cerului te cucereau ca o dragoste la prima vedere. Florile și peisajele ei, tematică, într-un fel, banală, pentru că este abordată de foarte mulți artiști, aduceau ceva aparte, care le făcea să fie unice. Și acel ceva era lumina misterioasă, strălucirea cerului, a pajiștilor, sau a mării, care erau numai ale ei. Un poet spunea că Maria își muia pensulele în culorile cerului și ale mării și le aducea direct pe pânze. Prin simplitate, lumină și culoare, orizonturile cu asfințituri misterioase, malurile întinselor mări sau atât de gingașele flori din picturile Mariei înnobilează multe interioare și muzee, îmbogățind patrimoniul culturii Românești.
Simplitate, comportament prietenos și comunicativ era ceea ce o caracteriza și o făcea să fie dorită în cercurile prietenilor, la manifestări artistice. De fiecare dată mi-a făcut plăcere să conversăm, aflând multe lucruri interesante despre lumea și oamenii de pe unde a umblat, despre obiceiurile lor, altfel decât ale noastre. Adesea povestea despre ariditatea ținuturilor arabe în raport cu frumusețea plină de verdeață a peisajelor noastre.
Pe lângă minunatele ei pânze, știu că a realizat o valoroasă galerie portretistică a unor personalități din lumea scriitorilor și a altor oameni de seamă, multe coperți de carte și ilustrații, activități de creație pe care nu le cunosc în amănunt. Un capitol aparte trebuie consemnat pentru preocuparea ei în domeniul literaturii, al poeziei. Cred că aceste preocupări cu siguranță vor fi scoase la iveală cât mai curând.
În comuna sa natală, Apa, din județul Satu Mare, acolo unde în ultima vreme s-a retras și unde spunea că se simte minunat, și-a construit o casă minunată într-o oază de verdeață și în mijlocul acestui rai se ridică altarul creației, atelierul înconjurat de minunații pruni în care păsărelele dau concerte fără încetare. Ce frumos ar fi dacă acest loc sfânt al creației Mariei Mariș Dărăban s-ar transforma într-un muzeu, ca alături de Casa memorială Vasile Lucaciu, să fie o mândrie pentru comuna Apa și o atracție pentru vizitatorii dornici de artă și istorie.
e-Bibliotheca septentrionalis 