Bezna inimii

de Alexandru JURCAN

William Golding primind Premiul NobelCea mai cunoscută operă a lui William Golding (1911-1993) rămâne Împăratul muștelor, deși celelalte romane (Turnul, Martin cel avid, Moștenitorii etc.) au un nivel artistic la fel de ridicat, cu aceeași meditație pesimistă asupra structurii umane. Actor, muzician, învățător, marinar – Golding primește Nobelul pentru literatură în 1983. După părerea lui, chiar și copiii poartă germenele răului, așa cum demonstrează în Împăratul muștelor, acea robinsoniadă-coșmar, cu copiii rătăciți pe insulă, după prăbușirea avionului. O situație-limită, menită să scoată la suprafață ura și violența. Iată la ce duce libertatea absolută, dar și lipsa regulilor. O parabolă socială și politică, din ce în ce mai actuală. Ralph e pacifistul rațional, Jack preferă ipostaza sălbăticiei violente, iar Piggy, grăsunul cu ochelarii sparți, inteligent și intuitiv, va fi victima urii nesăbuite. Finalul aduce o bucurie crispată, când Ralph, nespălat, cu părul încâlcit, „plângea sfârșitul nevinovăției, bezna inimii omenești și rostogolirea prin aer a adevăratului, a înțeleptului său prieten Piggy” (traducere de Const. Popescu, Ed. Vremea, București, 1998).

afis_film_Imparatul mustelor_1963Am văzut două filme realizate după romanul Împăratul muștelor. Primul, din 1963, în regia lui Peter Brook, cu James Aubray (Ralph), Hugh Edwards (Piggy) etc. Film alb-negru, extrem de ritmat, cu interpreți absolut excepționali, veridici și dezinvolți. Suspans, umbre, pădure exotică, focul, ura, supraviețuirea, dar mai ales finalul, cu fața lui Ralph brusc îmbătrânită, scăldată în lacrimi.

Al doilea film e realizat în 1990 de Harry Hook, cu Balthazar Getty (Ralph), Danuel Pipoly (Piggy) etc. Film color, cu peisaje grandioase, cu copacul ce arde premonitoriu, cu o gradație studiată și verosimilă. Iată: afis_film_Imparatul mustelor_1990lasă-i liberi pe copii și ei vor reconstitui cruzimile omenirii! Să lucrezi cu acești copii-actori e o performanță demonstrată din plin în ambele filme. Separarea taberelor, porcul și muștele, vopsirea fețelor, muzica excelentă a lui Philippe Sarde – totul e conform romanului ecranizat. Păcat că finalul nu are impactul celui imaginat de Peter Brook în filmul din 1963.

Alegorie, parabolă atemporală, studiu despre libertatea care nu duce neapărat spre fericire, romanul lui Golding e actual, cucerește spiritele, incită, provoacă, pune întrebări, răscolește conștiințe.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: