Început de toamnă. 19 septembrie

de Constantin MÎNDRUŢĂ

E început de toamnă pe pământ,
În suflet mă gândesc la Tine, Doamne,
Nu mă laşi singur, chiar de singur sunt,
Fără cea mai frumoasă dintre doamne.

Nu rătăcesc alei printre cuvinte,
Mă joc în gând cu ploaia necăzută,
Vreau totul să mai fie ca-nainte,
Să simt iubirea iar că mă sărută.

Îmbătrânim frumos cu anotimpul
De dragoste şi viaţă împlinită,
La tine se opreşte timpul,
Nu e în lume alta mai iubită!

Noi ne iubim şi totul ni se iartă,
Iar ne uneşte numai o privire,
Un înger vine-n vis şi te mai ceartă,
Nimic nu poate fi fără iubire.

Tu ai venit la mine dinspre toamnă,
Acum eşti mai iubită ca oricând,
Sub legământ eşti singura mea doamnă
În inimă, în suflet şi în gând.