Cerneluri

Passionaria Stoicescu

Duhovnicului meu, Th. D.

de Passionaria STOICESCU

Cerneală sau lichidul
de înmuiat peniţa din toc
de scris pe hârtia albă
în chip de amăgire
întru nemurirea gândului joc

Cerneală sau starea de doliu
de înmuiat sufletul celui rămas
în negrul morţii celui dus
de scris pe zilele albe
în semn că nu ne îndoim
de mila Celui de Sus

Cerneală cu acelaşi nume – Sepia
botezând învăluirea/negraba
fiinţei hălăduind
între cerul şi pământul
pe care le poate da apa

Nume sunând feminin
scriind în adâncuri tulburi
poemul colorat sibilin
din curajul (citeşte „setea de viaţă”)
tradus: „Nu acum,
mai lasă-mă, Doamne, puţin!”

O invidiez pentru astfel de scris
pentru că are zece braţe nu două
pentru propulsia în mai toate culorile
cu care îşi învăluie duşmanii
şi-şi parafează victoriile

Pe când noi scriem istoria
războaiele / moartea mare
doar în cerneală roşie
iar pe cea mică în negru
din neagra plecare

Ea caligrafiază poemul existenţei ei
cu cerneala albastră a solitudinii
în apa cea verde cu planctonul mărunt
al apelor dintâi deasupra cărora
se plimba Dumnezeu liniştit şi cărunt

2 Responses to Cerneluri

  1. Ion Lazu spune:

    Dacă ai curajul să intri în Pădurea poeziei – dar nu e mai prudent, mai comod până la urmă să-i dai ocol cu limuzina sau să o străbați năpristan, în iureșul autocarului? – dacă ai această micuță îndrăzneală, pe care nimeni nu o ia în seamă , păi cum?- mai întâi străbați printre tufărișurile de la margine, prin hugeacuri ostile – până când vei zări acolo, printre crengi, sau dincolo, o rază de soare spintecând/străluminând semiobscuritatea verde-vegetală; apoi ochii dibuiesc încă o rază, undeva – până ajungi să-ți dai seama că de fapt te afli într-un tărâm privilegiat, vrăjit, viu cu dinadins, pe care îl credeai în altă lume, ci el se află aici, la două sute de pași de lizieră…
    Tot așa îmi pare că e și cu intrarea în poezie: zărești-întrezărești ceva, neștiut/nesperat , în torpoarea zilei – și dacă stărui, dacă nu părăsești locul, intempestiv, cu o ridicare din umeri, atunci vei vedea că te afli pe tărâmul prodigios al inspirației. Rămâi acolo, rotește-ți privirile, deschide-ți sufletul spre visătorie. Te va împrospăta ca o boare binecuvântată, te va fertiliza ca trecerea unei ploițe, la început de vară. Poezia…
    Devotat, Lazu

  2. Adriana Porțeanu spune:

    Fara indoiala, artista cu pasionanta vibratie (si mesaj)
    – Passionaria Stoicescu – ne invata, indiferent la ce varsta ne-ar intalni, sa depasim usor pasajele de intuneric inerente vietii: intr-un elan exuberant de bucurie/ energie impus de curiozitatea (dumneaei) iscoditoare, indreptata catre descoperiri de dragoste si de lumina, poeta- pictoriță este mereu in cadență cu muzica lui Mozart, unică pe planeta şi uimitoare…!
    Multumim!🌹

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: