Însemnări de scriitor: „Mare slăvită, Baikalul meu drag…”

de Passionaria STOICESCU

Baikal_2Unii au ajuns fără voia lor în Siberia şi şi-o amintesc ca pe un vis urât sau poate nici nu vor să-şi mai amintească vreodată de ea. Eu, dimpotrivă, am dorit cu tot dinadinsul s-o văd, am luptat ca acest vis să mi se împlinească şi-i port cele mai frumoase amintiri. Nu întâmplător, într-unul din poemele mele există o trimitere directă la împărăţia Baikalului: „Cu dor de Himerya / m-am dus de bunăvoie-n Siberia. / Dimineaţa / visul şi ceaţa; / la amieze / geroasele anamneze, iar seara / sloiurile de pe Angara… / Ce mai poate găsi / o mireasă căruntă / fugită din nuntă? / Vampilov se înecase, / Evtuşenko plecase, / iar Rasputin, într-o existenţă discretă / pentru Maria încă mai făcea chetă. / În numele iernii / mi-a rămas să dedic / acest poem din Himerya / celui care m-a aşteptat credincios, / mirelui meu – domnul Frig” (din volumul „Interogativul consecvent”, Editura „Cartea Românească”, 1995).

Dar a te duce de bunăvoie în Siberia, şi în toiul iernii, înseamnă a trudi „la galera” unor traduceri din limba rusă. Cam aşa se poate socoti o traducere de poezie. După ce împreună cu soţul meu, regretatul prof. univ. Andrei Ivanov, am tipărit la editura Univers, în colecţia „Orfeu”, o ediţie bilingvă din poemele Bellei Ahmadulina, „Lumină şi ceaţă”, Uniunea Scriitorilor din România m-a răsplătit cu un astfel de premiu – o călătorie în Siberia.

Baikal_2Dar până la poemul meu şi până la traducerea Ahmadulinei, „vinovată” a fost cartea „Vânător în taiga” a cehului Jan Kozák. Alături de el am străbătut în gând şi în imaginaţie ţinuturile de basm alb ale Siberiei, îmbolnăvindu-mă de o „lingoare livrescă”. Ea mi-a sporit dorinţa de a călca sub paşi tărâmul acelui frig încremenit, cu păduri de pini şi mesteceni, întreţesute cu adevărat din „lumină şi ceaţă”.

Drumul de la Moscova la Irkutsk a fost cu schimbare de fus orar. Deşi am făcut aproximativ şase ore de zbor, cu escală la Omsk, am plecat la prânz şi am ajuns în inima Siberiei după orele două din noapte. Erau minus 35 de grade, ţi se tăia respiraţia de frig, dar vorba cântecului rusesc „Ciubcik”, cântat de Alla Baianova, „Na ea Sibiri, Sibiri ne straşutsea…” „Dar eu de Siberia, de Siberia nu mă tem…”

Baikal_1Hotelul „Inturist”, în care fusesem cazată, era aşezat chiar pe malul Angarei. Limpede şi tumultuoasă, monumentală în preajma Baikalului, domolită şi îndiguită pe parcursul Irkutskului, Angara mi-a prilejuit multe clipe de meditaţie şi câteva poeme apărute în „România literară”. Legenda spune, că îndrăgostită de vijeliosul Enisei, frumoasa Angara l-a părăsit pe răzbunătorul ei tată, lăsându-l doar cu cei 336 de fii ai săi, de fapt râurile ce se varsă în Baikal. În urma ei, părintele trădat a aruncat un colţ de munte, „Stânca vrăjită”, sperând să poată opri drumul nestăvilit al dragostei. Pintenul de piatră se vede şi azi, înfipt în calea fluviului, neputând în vreun fel să-i zăgăzuiască valurile.

Abia pe la 9,30 din zi se lumina. Atunci începeau şcolile, se deschideau magazinele şi împătimiţii de joging începeau alergatul pe faleză. Fluviul avea ceva de larvă argintie, care iese din hrisalidele de ceaţă. Aşezarea înflorită lângă o astfel de apă nu putea fi mai prejos.Pe cheia oraşului, primită în dar de la gazde, e înscris anul 1661, ca dată a atestării Irkutskului. Stema lui e reprezentată de un tigru, care ţine în bot un surok – animal specific siberian, un fel de sobol cu blană deosebit de fină, de care cândva, pădurile ce mărgineau Angara, erau pline.

Baikal_8De fapt, aşezarea Irkutskului pare să fie cu mult mai veche. Atmosfera lui e de rafinată civilizaţie. Între oraşul nou şi cel vechi trecerea e discretă; geniul rusesc pur e prezent aici în inestimabilele bijuterii arhitecturale, acele căsuţe din lemn, de care grafica lui Bilibin abundă. Opere unice de artă sculpturală, căldura frumuseţii lor umanizează peisajul îngheţat al imensei Siberii.

Oraşul deşi îngropat în nămeţi, surâde în lumina zgârcită a amiezii. Foarte mulţi tineri îmbrăcaţi cu eleganţă în blănuri scumpe, încălţaţi cu straşnicii pâslari, „valenki”, nu simt cele aproape minus 40 de grade, care mie îmi dau un fel de ameţeală şi-mi lipesc nările.

Baikal_4Cât despre Baikal, el e o mare şi nu un lac. După trei ore de mers prin păduri de pin şi mesteacăn, prin sătucuri cu nume ciudate şi case rare, nepărăsind malul Angarei, intri în zona absolut de basm a lacului. Şi cum să nu socoteşti vrăjitoresc acest areal, când după atâta mers prin ninsoare şi ceaţă, cu o temperatură de minus 35 de grade, dintr-o dată aerul se încălzeşte brusc, soarele luceşte şi pe ţărmul îngheţat de la debarcader se înregistrează doar minus 5 grade?!

Doar aici şi niciunde într-un alt loc pe glob trăieşte un peşte transparent, cu nume ciudat – „omul”. Doar aici vieţuiesc animale şi păsări, care nu mai există în nici o altă parte a Terrei. Numai la Baikal Baikal_7creşte „paparadnikul”, o specie sălbatică de usturoi, cu proprietăţi miraculoase în revitalizare, exportată masiv în China şi Japonia.

Din păcate, azi, Baikalul e în pericol de a rămâne cel mai mare şi limpede rezervor de apă potabilă din lume (10% din apa bună de băut a Terrei), aşa cum a fost cunoscut până acum.

Am rugat şoferul să oprească maşina înainte cu câteva zeci de metri de debarcader. Nu înţeleg nici astăzi ce pornire misterioasă m-a îndemnat să fac asta. Ghidul şi ceilalţi au rămas surprinşi. Apoi mi-au tradus stupefacţia lor. Acolo, în acel loc, ales de mine cu totul întâmplător, marcat de o piatră colţuroasă şi de un copăcel aplecat spre apă, se înecase cu ceva vreme în urmă dramaturgul Vampilov.

Baikal_3

Am scos covoraşul din maşină, am îngenuncheat şi am sărutat oglinda apei.
A fost ofranda mea adusă imensităţii morţii, vieţii, poeziei care uneşte nesperat distanţele.
Apoi cu palma făcută căuş, am băut cea mai limpede, fermecată şi fermecătoare apă.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: