Noi

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Noi nu mai suntem noi de multă vreme,
Nu ne-am iubit, că mai avem trecut,
În inimi nu avem de ce ne teme,
Nu e nici plâns, nu e nici început.

Această viaţă cât mai e trăită
Mai poate ţine cont de Dumnezeu,
Că avem morţii care ne invită
Planificându-ne la parastas mereu.

Închişi în noi trăim de azi pe mâine,
Aşa ne mai gândim la fiecare
Şi masa se piteşte după pâine
Când e un scaun liber care doare.

Am vrea să mai existe şi uitare,
În fiecare anotimp ne regăsim,
Dar fiecare e cu fiecare
Şi e şi bine că nu mai murim.

Credeam că ne iubim având un cer
În care nu există decât rai,
Mai am nădejde şi mai pot să sper
Că tu în suflet bine încă ai.

O tinereţe încă nu ne lasă,
Îmbătrânim să fim iarăşi copii,
Dacă mă iei de mână, ce-mi mai pasă?!
Trăiesc ca lângă mine să mai fii.