Tandrețe

Flori din batrani_Ion Georgescu-Muscel

„Flori din bătrâni” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Ideile poemului se-apropie cu teamă,
Ca niște pui sperioși de potârniche;
Nu faceți larmă, nu-mi drămuiți timpul,
Nu-mi cereți să iau seama la semne și semnale –
Aproape vin și-mi ciugulesc din palmă;
Nici nu-ndrăznesc să duc o mână la stilou…
Lăsați-mă uitat între un gând și o imagine cu tâlc;
Voi luneca prin amintiri, printr-o livadă cu liniști,
Voi strânge pentru voi un snop de-nțelesuri
Și le voi traduce în limba mamei mele.
Nu vă mirați că nu mă mir
În fața bogăției voastre, a luxului subțire…
Îmi dau fiori și prevestiri de rău
Poleieli cu aur și uitături piezișe de stăpân;
Când îmi zâmbesc prieteni întâlniți în cale,
Îmi crește-o aripă cu pene undeva în gând –
Cerut-am de la Domnul, cândva, ce au și alții…
Și-n loc de toate cele, de stofe și mătăsuri,
Mi-a dăruit o dimineață cu cântec de păsări.

Baden / aprilie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: