Viața se naște din tenebre.
Infinitul își mângâie valurile,
Ce vin să moară pe mal.
Serafică noapte trăim împreună.
În porturi corăbii ne-așteaptă.
Palate cu fleșe-aurite,
Porți neumblate deschid, făcându-ne semne.
Pan pentru noi în codri vânează.
Ești lângă mine.
E de-ajuns o mână să-ntind
Și trupul îți freamătă ca merea-n furtună.
Lumea care înflorește,
Mlădiță aprinsă de patimi,
Din noi răsare.
Când ochii deschid, clepsidra goală
Îmi spune că totul e vis.
Vis târziu;
Mult prea târziu…
This entry was posted on Sâmbătă, 21 octombrie 2017 at 4:33 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 