Lucrul viu

Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

Scriu despre lucruri,
nu e de învinovăţit…
Cum prietenii au plecat
sau au murit,
iar imageria,
boala copilăriei mele încă persistă,
însufleţesc nimicurile care mă înconjoară
şi mă provoacă: „Există!”

Exist prin supra-vieţuire:
deasupra vieţii de zi cu zi
pluteşte o ceaţă subţire
în care gândul uscat şi fierbinte
se-nmoie ca să fiu altă fire,
să pot naşte cuvinte…

Sub viaţa de zi cu noapte
mă-mbie câteva fructe răscoapte
preamărind sâmburi, seminţe,
să pot naşte alte fiinţe,
să mă descriu
cum am ajuns lucrul viu,
cum mi-a fost dat să mă-ncherb
într-un verb
tăinuind foame şi grabă
cu accentul pe prima silabă:
el lucră, / tu lucri, / eu lucru…

Ca-ntr-o eroare
aici rima dispare
în ceaţa de mai înainte,
în sâmburii din cuvinte –
„încherb” devine „înierb”
şi de la cerul sfânt
cad pe pământ…

Eu nu mint când scriu
să mă descriu,
şi înviez
să mă citez:
„Şi fiul meu să ia odaia verde,
eu voi fugi,
prin iarbă voi fugi,
până când bună
iarba mă va pierde…
Mai mult ca iarba
nu voi năpădi…”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: