„[…] lutul ce înalță / Psalm cu glas smerit”. Sapiență și inspirație. Mircea Diudea, „Psalmi”, 2017

Psalmi - Pagina de titlu

„Mi-ai spus să zidesc / Ce am mai drag în zidul / Care se surpa // Mi-ai spus
să primesc / Lumină din lumină / Şi că voi vedea // Iar la
răscruce / Să las să treacă vara / Dacă pot lăsa”
(Mircea Diudea, Psalmi, Psalmul 38)

de Angela-Monica JUCAN

Dreptcredincios și „simplu” om de verticalitate morală, savant – în viața de zi cu noapte – specializat în pluridimensionalitatea substanței, explorator și venerator al minunilor concretului, geniu și în comunicare, Poetul Mircea Diudea translatează eminent cunoașterea internă-extensivă a moleculei, a cubului/cristalului și intensivă a albastrului în spațiul fără margini al liricului. Realul transsubstanțiat în uman. Valențe chimice, valențe poetice. Nevăzutul. „[…] veşnicia / Timpului curbat”. De la chimia materialului, la alchimia ideii. Calcul matematic, vers numărat, pronunție impecabilă.

Este vorba de recent apărutul volum Psalmi (publicat în mediul virtual în anul 2017). Psalmi de Nou Testament, foarte departe de vreo rescriere/imitație după David – încă și numărul lor e diferit (77 aici, față de cei 150-151 din Biblie).

Pravoslavnici, articulați în expresie inteligent (și cu ce naturalețe!) modelată prin ingeniozitate prozodică, stilistică și formală, în care Poetul așază cuvioasă judecată bătută în mirabil cuvânt, în armonioasă-luminoasă dar și enigmatică, nu o dată, rostire. Nu este o poezie de descifrat în literă, nici de repovestit. Trebuie citită/înțeleasă în duh. În duhul credinței. Și în libertatea fiecăruia.

Cu interes deosebit pentru structurile fractale, răpit de frumusețea proprietăților și a aspectului lor, omul de știință se face poet și le dă dimensiuni poetice, identificabile (nu neapărat în definiție matematică, ci după sensul prim al cuvântului – cel de frângere, fractură, sfărâmare) în toate etajele comunicării. Așa încât poezia este pătrunsă, la nivel fonetic, lexical-semantic, ortografic și flexionar, sintactic, stilistic, de pline de farmec neregularități, muații, accente. Cuvinte și sintagme patinate, tămâiate, făcute după normele altui timp sau ale altui spațiu, ale altei sfere de circulație (aripe, candeli, cetind, cetitor, să deie, pre, pre față-și căzând, secoli, va să vie) amestecate printre cele moderne. Ruperi din cuvânt (accidente fonetice): afereză, mai ales – cercând, nălțând –, dar și apocopă: (tu) alcătui, miluie, Salome. Cuvinte remodelate după tiparul altei clase morfologice decât al celei statornicite („Pe când târziul / Se ruga pentru tine” – s.n.). Semantic, spargere sau abatere de la „obișnuit”: metaforă („Poate Seninul / Să deie îndurare / Psalmului târziu” – s.n.), simbol („Pleoapele tale blânde”), eufemism („Cel Ce mi-a dat viață / Cel făr-de-nceput”), eufemism-atenuație („Cel ce-ar primi arginţii”). În plan sintactic, dislocări: construcții anastrofice (înainte-mi, salvat-a) și paratactice (primească-le), plasare nonstandard a determinantului față de determinat: (rareori visezi), sau splendide fraze-poem eliptice și construite exclusiv din subordonate (iată o enumerativă, păstrată în limitele subordonării modale comparative, fără guvernant: „Ca o pasăre / Care își frânge trilul / În gama de jos // Ca o zicere / De psalmi neterminată / Pe un drum pietros // Ca o trecere / Prin vămile înguste / Fără loc de-ntors”). Iar în ansamblu, cartea Poetului Mircea Diudea este un fel de carmen figuratum, dar în profil stilistic (nu grafic), cu contururi și suprafețe accidentate – convexități de începuturi tari, în imperative („Du-te spre mâine”, „Primit să fie”, „Să se hrănească”), sau enunțuri ferme („Știai că”, „Sunt ale Tale”) și cu concavități de (să le zicem) semitonuri sintactice: începuturi în completive („Prin pustiu mergând / Vânturilor odihnă / Calea Lui urmând // Pre față-și căzând / Pioasă rugăciune / Domnului nălțând”), sau în rezervatul ipotetic poate („Poate să aleg / Din cele-amestecate / Cele de folos // Poate să dezleg / Din câte-au fost legate / Cele de prisos // Poate să culeg / Din cele resfirate / Flori de cânt pios”) etc.; cu proeminențe moderate (din comparative, circumstanțiale) ori mai intens marcate, în începuturi abrupte (superlative – „Ce însetată / Era câmpia verii / […] // Ce neştiută / Era ispita serii” și propoziții interogative), introduceri prin interjecții („Iată e târziu”), sau prin consecutivul (aici) ci („Ci două vorbe / Primească-le șoptite”).

Totul inspirând inepuizabilul, neperisabilul, infinitul spațial, eternitatea, ca și misterul de lângă noi, cu veșnic de descoperit detalii, dar și ancestralul sigur, și reflectând culoarea locală a dreptei credințe, fractal-îngenunchere în smerenie („Gol de podoabe / Pre fața mea cădea-voi / Dumnezeul meu”), fractalul chiar în enunţ („Le-ai frânt ca să îi saturi / Puținele pâini”, „Mâini ce se frâng ca aripi / În rugăciune” – s.n.), urcătoare mireasmă „Pe un fir de credinţă”, elevat omagiu („În palmă aur / Şi smirnă şi tămâie / Daruri de suflet”) – indiferent, pe pământ, de timp, de loc, de modă.

Elementul cel mai puternic al poeziei acesteia este – prin natura lui dumnezeiesc – verbul, fie el existent sau absent ca predicat: exprimat, subînțeles, ori eliptic. „Cuvântul și tăcerea / Îngemănate”, adică. Tăcerile Poetului. „Tetrahedronul / Cristalul de lumină / Clipa veşnică // Sieşi dualul / Cuvântul şi tăcerea / Îngemănate”. Tainic ori deslușitor logos. Spuse și nespuse în verbe de amurg, în migdalat imperfect, în cucernice gerunzii, în tulburător viitor verbal. Timp (prezent) suspendat în nefinalizare, nu și în nerealizare. „Psalm de mărire / Nălțăm Domnului nostru / În sărbătoare // Inimi curate / Deschidem dimineții / Livezi în floare // Gânduri pioase / Ce mult ne luminează / Măritul Soare”.

De aici, din dinamică și statică, alt timp: vremea, veșnicia, eternitatea. Curgerea lui Chronos, culmea lui Kairos. Timpul profan (istoric, linear, ireversibil – cu „Veșnică alergare / Deșertăciune”): timpul-succesiune, „Când timpul nu așteaptă”, ori timpul-simultaneitate de evenimente („În vremea-ceea”), timpul-durată, timpul-moment, timpul divizionar și ritmic – timpul sezonier („Ora în turlă”, „Troiene în aprilii / Doruri prin livezi”, „portul de rugină”, „Lună în pătrar”, echinox), un timp subiectiv și, uneori, memorial („Pe când lumina / Se picura pe piatră / Lacrimă de dor // Pe când târziul / Se ruga pentru tine / Fiu rătăcitor // Pe când prin ceruri / Alaiul de luceferi / Trecea răbdător”). Temporalul aspectual („într-o zi de joi”), calitativ („un timp de rugă”) și liturgic („clipe celeste”). Timpul mitic („Ca să nu mă uit / Mă perind prin vechi fapte”), timpul ritualic („Noapte de colind / Pâine și vin pe masă / Candeli pâlpâind”), timpul metafizic („clipa veșnică”). Timpul credinței – „În balanţa Lui / Adevăr şi putere / Măsurându-se // Căutându-se / Prin orbitele lumii / Prigonindu-se // Legănându-se / Pe un fir de credinţă / Viaţa mai mult”.

Efemerul se duce, aparent, dar e o rotire în oceanul etern, „Spectru în larguri / De tulbure oglindă / Din lumi de apoi”. Așteptat de moartea fizică, omul, trup și suflet, trăiește în perspectiva parusiei. „Iată că veneau / Pe cale doi arhangheli / Din veşnicie // Ci unul rostea / O veste minunată / El va să vie / Iar altul rotea / O sabie de pară / Voia-I să fie”. Probabil, nu sânt sugestii (voite) de legătură între lumi, să notăm totuși legătura strict stilistică, de organizare poetică prin, adesea, arcuri de ingambament, care se întind din vers în vers și din vers în strofă („Mergi înainte-mi / Pe calea dintre secoli / Să Te pot urma // În bucuria / Venirilor pe lume”) și realizarea – din atâtea fracții! – a unui continuum prin suprimarea semnelor de puctuație.

Să ne amintim, în urmă, că citim psalmi. Deși extrabiblici, se compune în carte un cadru liturgic și catehetic, cu psalmi imnici („Maica Domnului / Mai curată ca roua / Dimineților // Mai rugătoare / Ca rugile din Sfânta / Mănăstirilor // Mai lăudată / În evangheliile / Apostolilor”), cu psalmi-rugăciune de cerere, dar, cu excepția Psalmului 64 (și singurul care amintește de David – „Doamne apără / De omul fără minte / De omul viclean // De cel ce fură / De cel care mă minte / De cel inuman // De mine însumi / De cele fără cinste / De vorba în van”), sânt cereri nu tocmai revendicative (un exemplu: „Îngăduie dar / Să mă pot ruga Ție / Dumnezeul meu // Să mai frâng pâinea / Ce cu sudoarea frunții / O câștig mereu // Flori sub zăpadă / Miluie cu iertare / Doamne cine-s eu”), cu psalmi de mulțumire („Mulțumiri aduc / Dumnezeului nostru / Pentru viață // Pentru iubire / Și pentru sănătate / Pentru credință // Pentru frântura / Din pâinea spre ființă / Pentru dreptate”) și cu (numeroși) psalmi mesianici („Că se va naşte / Într-un staul de vite / Pe-o mână de fân // Că îi vor pune / Pe fruntea de lumină / Cunună de spini // În vremea-ceea / Îi urmăriră steaua / Magi şi beduini”). În plus, există două tipuri psaltice, de poet create, neîncadrabile în categoriile celor biblice. Unul dintre acestea este psalmul-împărtășire – împărtășirea lui Dumnezeu a trăirilor, a angajamentelor, a acceptărilor, a speranțelor de mântuire, a convingerilor, a rezultatelor, conversația cu El („Doamne e târziu / Uneltele lăsat-am / Ție să mă-nchin // Roada e multă / Sub cortul meu e pace / Bolta-i de senin // Când ești cu mine / Dușmanul e departe / Sufletul mi-e plin”). Altul este psalmul-meditație (cu mai multe nuanțe: introspecție – „Ai fost o clipă / Veșnică alergare / Deșertăciune // Ai fost risipă / De frumuseți și rele / Ce nu poți spune //Și totuși ai vrut / Să fie dimineață / Să ieși în lume”, evaluare – „Dar ei caută / Insule presupuse / Loc pentru altar // Unde să nalțe / Cântare de mărire / Iubire și har // Și mântuire / Pentru greșite fapte / Adunate iar” etc.).

În fine, volumul Psalmi, în rezumat: unicitate, timbru propriu, impresionant ceremonial lingvistic-literar-prozodic, cromatică cucernică, mesaj de răsărit.

Laudă Ție
Celui fără de-nceput
Tată din ceruri

Și Fiului Tău
Cuvânt plin de iubire
Și de adevăr

Și Duhului Sfânt
Cel dătător de viață
Sfântă Treime
(Mircea Diudea, Psalmi, Psalmul 68)

Mircea Diudea, Psalmi, 2017 – [Descarcă – versiunea PDF]

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: