Confesiune [au bărbierit păduri]

„Interior modest” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

au bărbierit păduri de parcă
a rămas o frază fără cuvinte
odată cu părul din cap mi s-a dus
și o parte din minte…

ce acră este neiubirea!
iar pentru unii ura-i ca o hrană
mi-s dragi acei ce le e dragă țara
cărarea cu apucături de mamă…

mi-a fost timpul mai tânăr atunci –
inima ei cuminte și vitează
pusă în umbra a trei cuvinte dulci –
în căderea-i duioasă frunza visează…

stupide fapte am lăsat în urmă –
aș vrea să-mi fie prieteni poeții
să am o odăiță cu tihnă podită
și-un Husky voios la sania vieții…

îmi pun întrebări și caut răspuns
prin vise încurc venitul cu dusul
mâna străpunsă a lui Iisus
s-o recunosc și să mă-nece plânsul.

Baden / Decembrie / 2017