Umbrela cu cap de maimuță

de Alexandru JURCAN

afis_Crima din strada Lourcine_Baia MareSpiritul contestatar nu suportă apetența pentru piesele lui Eugène Labiche, doar că regizorii își răsfață publicul cu umorul negru, suculent, al farselor dramaturgului francez (1815-1888), cel care a scris 176 de piese, în postura moralistului lucid, cu propensiune spre caricatural. Autor prolific, abordând o tehnică desăvârșită, Labiche a satirizat mica burghezie din epocă. Precursor al suprarealismului și al teatrului absurd, autorul s-a înconjurat de colaboratori anonimi pentru conceperea textelor (dintre aceștia, nici unul n-a pretins vreodată partaj la… paternitatea operelor).

Piesa Crima din strada Lourcine – cea mai iubită de spectatori – a fost jucată prima oară în 1857. E o comedie neagră, cu răsturnări de situație, cu o fragilă frontieră între realitate și aparență. Cei doi foști colegi (Lenglumé și Mistingue) se trezesc mahmuri, după ce s-au regăsit peste ani la un chef monstruos. Un ziar vechi (necesara confuzie declanșatoare) anunță o crimă, iar obiectele incriminante găsite acolo (umbrela cu cap de maimuță și batista brodată) coincid cu ale celor doi disperați, aruncați deodată într-un vertij de panică, în ghearele dezumanizării cinice. Paranoia personajelor amuză spectatorii, care dețin adevărul, dar se lasă antrenați de deruta tumultuoasă – „totul se învârtește, totul dansează în jurul meu” – spune Lenglumé.

La Teatrul Municipal din Baia Mare a avut loc în decembrie premiera piesei Crima din strada Lourcine în regia lui Victor Olăhuț. Joacă Dan Cordea (Lenglumé), Claudiu Pintican (Mistingue), Wanda Farkaș (Norine), Mircea Gligor (Potard), Dragoș Călin (Justin). Un decor minimalist conceput de Mihai Vălu trădează preferința lui Olăhuț pentru respectiva perspectivă economicoasă. Textul concentrat conține gaguri valabile, iar cupletele sunt simple, dar sugestive. Olăhuț lucrează pe nesimțite la nuanțe, lăsând personajele descoperite, fără falduri scenografice sau orchestrale, într-un fel de denudare ludică. Cu multă paciență, regizorul abordează textul cu nuanțe de thriller, subliniind absurdul psihozei, în ritm gradat, evitând excesivul, cu bunul său echilibru funciar. Originalitatea lui Victor Olăhuț constă în finisarea detaliilor, în construcția inteligentă, în găselnițe inedite, fără nimic Crima din strada Lourcine_Baia Maresofisticat, încărcat, exagerat. Finețea regiei lasă loc liber sugestiei, descătușând în mod dezinvolt umorul. Când Norine iese din scenă, auzim vase răsturnate. Patul are o scobitură perfidă, care-l ascunde în primele minute pe Mistingue. Învălmășeala chapliniană a îmbrăcării celor trei creează un umor acaparant. Nasul lui Mistingue, vopsit în roșu, trimite urgent la ideea de clovnesc, iar Dan Cordea și Claudiu Pintican formează un cuplu stan-branesc extrem de funcțional. Dragoș Călin e suficient să apară, cu mutra tâmpă și grimasele voit penibile, completat de jocul nuanțat al lui Mircea Gligor. Sigur că Wanda Farkaș asigură un fel de superficialitate a soției, în contrapondere cu devălmășia celorlalți.

Tot în 2017 piesa Crima din strada Lourcine a fost regizată la București de Felix Alexa, iar la Arad de Alexandru Mâzgăreanu. Ambele producții au optat pentru o modernizare suculentă. La Arad, acompaniamentul muzical e prea zgomotos, iar la București elementele prea diversificate diluează umorul propus de text. De aceea subliniam că Victor Olăhuț lasă personajele în prim-plan, să se miște pe traiectoriile lor firești. Am văzut și piesele regizate de Olăhuț în cadrul proiectului Cultura în șură și cred că și-a definitivat un stil, care nu suportă ostentativul. Și în Fisura de Flavius Lucăcel momentele muzicale sunt integrate cu măsură, printre burlesc și absurd. În Experimentul de Ion Băieșu e la fel de evidentă munca la detalii, perierea fină a ludicului, iar în Doctor fără voie de Molière elementele de decor sunt simplificate până la o… buturugă și un scaun, deoarece Olăhuț e interesat de coregrafia comică a mișcărilor și de coerența stilistică. Să nu uit: pentru spectacolul său cu Crima din strada… aș fi preferat un alt final, care să nu scadă cu nimic prodigioasa punere în scenă.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: