Pleistocen

Iuliana-Andrea Pop

de Iuliana-Andrea POP

Nu încape îndoială

îmi ești o eră glaciară și
se cere să fiu adaptabilă, oportunistă, nomadă
să confecționez arme din silex
îmi pui o statuie în mână și îmi spui să te dobor
stăm nemișcați chipurile ni se dilată
insist cu discuții despre dezastre sau șamani
de acord, nu e loc de vreun ceremonial
facem abstracție de egourile noastre
vrei să renunț la capricii și la fugile din țară
toate bune, numai că ar însemna că frigul ăsta extrem
e numai aici
greșit, greșit
te extinzi și uite că noaptea firescul e insuportabil
pentru că am făcut greve dezbrăcată de ipocrizii
feminine și voite
stăm pe o schelă
eu imprudentă, tu neglijent
ne privim distrași mânjiți de var alb și anecdote
va veni o vreme în care vom dori să ne sfârșim simultan
în chinuri

e simplu,
nu stau în loc
nu vreau să mă mint că priveliștea e o pictură
îți mărturisesc nu îmi este frig
mai bine mă iubești pentru că ești narcisist
poate îți este ție frig

tot ce voi reuși vreodată va fi să te cunosc
sub nicio formă să te recunosc

trăiesc un îngheț
tu auzi ce spun! ce anume vrei să recunosc
n-am nici cea mai vagă idee cum erai înainte să fii

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: