Concluzie tardivă

Gelu Dragos

de Gelu DRAGOŞ

Am ajuns la o degradare anatomică severă
Miros a putregai şi multă ură
Fără Tine Doamne sunt
clandestina floare ivită între spini…

Trupul meu, altarul Evei
E mai diform ca niciodată
Sufletul îmi sângerează asemenea crinului
Complementele îmi sunt străine…

Mă adăp cu marii poeţi
Eminescu, Vieru, Păunescu
Şi parcă nu mi-e de ajuns
Esenin, Pușkin, Maiakovski

Poeziile sunt ca lipitorile
Îţi sug seva vieţii
Pentru un poem reuşit aş vrea să mor
De colţii mistreţului lui Doinaş!

Între frunza toamnei
Şi căderea Imperiului Roman
Mă interesează doar căderea mea!

Îmi spune Hada, „cafengistul”,
Că trebuie să avem o armată puternică
Dar din toate spuse de domnul ofiţer
Am reţinut că „poezia-i inima retrasă-n cuvinte de dor”

Între atâtea cuvinte,
mi-e dor de limba lui Alecsandri
şi mai mult de a lui Eminescu…

http://institutorgeludragos.blogspot.ro/2015/07/concluzie-tardiva.html

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: