Ce vor etnicii maghiari din România?

Epigramă:
IREDENTIŞTII MAGHIARI (ULTIMATUM)
Maxim într-o săptămână
Vrem un colţişor din ţară,
Să-nvăţăm limba română…
În maghiară.
(Vasile Iuşan, Academice, 2011)

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

În mai puţin de două săptămâni din acest an 2018, direct şi indirect, reprezentanţi ai etnicilor maghiari din România au acţionat fără scrupule împotriva tolerantului popor român condus de lideri politici insuficient motivaţi să-şi iubească neamul şi naţiunea română.

În noaptea de 12 spre 13 ianuarie 2018, înaintea Zilei Culturii Naţionale şi a aniversării naşterii marelui poet naţional Mihai Eminescu, câţiva tineri din „Mişcarea celor 64 de Comitate” din Ungaria, o grupare paramilitară, extremistă, au acoperit emblema Ambasadei României de la Budapesta cu steagul secuiesc.
Acest act nepermis de cutume, de reguli juridice naţionale sau/şi internaţionale a fost precedat de adoptarea în 8 ianuarie 2018 a unei rezoluţii semnate de trei formaţiuni politice maghiare din România – UDMR, PCM, PPMT.

Ce conţinut şi ce mesaj are această rezoluţie a etnicilor maghiari?

Reprezentanţii etnicilor maghiari au cerut autorităţilor române „autonomie regională pentru maghiarii din Ţinutul Secuiesc, autonomie administrativă pentru localităţile unde populaţia maghiară este majoritară şi autonomie culturală pentru toţi maghiarii din România”.
Deci, reprezentanţii etnicilor maghiari, contrar prevederilor art. 1 din Constituţia României şi a normelor prevăzute în tratate şi acorduri internaţionale, vor cu tot dinadinsul „autonomie teritorială” pentru aşa-zisul Ţinut Secuiesc, concretizat ca o „regiune autonomă în limitele sale istorice”, cu înfiinţarea unui organism de decizie „cu competenţe legislative şi executive” iar limba maghiară, în zonă, să fie cu acelaşi statut ca şi al limbii române.

Semnatarii rezoluţiei, chiar dacă nu-şi fac iluzii în legătură cu autonomia, îşi doresc cu orice preţ autonomie administrativă prin „crearea statutului special administrativ, bilingv al regiunii Partium”, respectiv, regiunea care cuprinde părţi din judeţele Bihor, Satu Mate şi Sălaj, precum şi autonomie culturală, însemnând „autoadministrare pentru toţi maghiarii din România”, „în domeniile esenţiale de păstrare şi perpetuare a identităţii naţionale şi a culturii”.

Este cunoscut, că reprezentanţi ai minorităţii maghiare din România nu au recunoscut Marea Unire de la Alba Iulia şi nici statul naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

După anul 1989, la Budapesta şi în mai multe localităţi din Ardeal, ungurii au protestat împotriva Tratatului de la Trianon, prin care Ungaria a revenit la graniţele ei fireşti şi s-au manifestat continuu prin acţiuni antiromâneşti şi antieuropene.
Aceste acţiuni sunt paşi concreţi pentru îndeplinirea obiectivului: dezmembrarea teritorială a României şi autonomia Ardealului.

Oare sunt de ajuns reacţiile unor autorităţi române?

Primul ministru al României, Mihai Tudose, a comunicat: „refuz orice dialog legat de autonomia unei părţi a României”, şi ministrul de externe Teodor Meleşcanu şi-a exprimat opinia potrivit căreia Ambasada României de la Budapesta nu este păzită şi a făcut „apel la autorităţile ungare să asigure inviolabilitatea şi integritatea sediilor misiunilor româneşti şi a personalului”.

De ce, dacă s-au încălcat legile internaţionale, statele aliate din UE şi NATO, inclusiv autorităţile Ungariei, nu au reacţionat ferm la aceste acţiuni fără precedent?

Subiectul nu trebuie minimalizat şi nici ignorat, manifestarea iredentistă maghiară trebuie sancţionată. Autorităţile române ar trebui să sesizeze Consiliul de Securitate, iar cele de la Bruxelles să se pronunţe în acest caz şi, de ce nu, chiar SUA.

În România, după cum este îndeobşte cunoscut, toţi cetăţenii români, indiferent de etnie, rasă, religie, sex, au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în Constituţia şi legile ţării, respectiv, dreptul de a alege şi a fi ales, dreptul la muncă şi educaţie la toate nivelurile de învăţământ, la cultură şi instituţii de cultură, administraţie, la media de diverse forme în limba maghiară etc.

În special, maghiarii din România şi-au dezvoltat o întreagă reţea de instituţii culturale, de învăţământ şi de informare (teatre, ziare şi reviste de informare sau de cultură, edituri ce publică în limba maghiară; grădiniţe, şcoli, licee cu predare exclusiv în limba maghiară sau secţii şi clase în licee româneşti; specializări în limba maghiară în multe instituţii de învăţământ superior etc.).

2018 – ANUL CENTENARULUI MARII UNIRI AR TREBUI SĂ FIE ŞI ANIVERSAREA BUNEI CONVIEŢUIRI INTERETNICE DIN ROMÂNIA, nu să se creeze derută, confuzii şi nelinişti, premise potrivnice unităţii poporului român.

Spiritul de bună convieţuire, de respect pentru toate etniile care există în România rămân valori moral-creştine, personale şi naţionale ale oricărui iubitor de neam şi ţară.

Sibiu, 15 ianuarie 2018