Pendula

viorel-serban

de Viorel ŞERBAN

Din codrii inimii tale,
Vin cerbi să se-adape
La izvorul îmbătat de dor,
Al sufletului meu răvășit de iluzii.

Umbra cade adânc,
Nepăsătoare și bolnavă.
Pașii aceleiași poteci,
Răsună pe valea interzisei dorinți,
Ce plânge în unghiuri de gând,
Ca sângele-n rană.
Singură-n noapte,
Asculți cum picuri de timp
Se sfarmă-n pieptul pendulei
Cerul scăldat în lacrimi de stele,
E cocoțat la tine-n fereastră;
Dar tu, rătăcită-n jungla de gânduri,
Doar glasul pendulei asculți.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: