Asemeni lui Iona îmi spulber idei
Îmi sfâşii şi visele mele
Pământul acesta îmi pare imens
Şi simt nevoia să construiesc
Cetate de drumuri pe el.
Cetate înaltă cu turnuri de veghe
Cu una sau mai multe intrări înspre ea
Ca visele să poată da năvală-năuntru
Când sufletu-i pregătit ca şi ea!
Ce utopic respir. Îi urmez eu lui Iona?
Asemeni lui mă descompun, mă spintec şi eu.
Cetatea dispare acum şi drumurile
În vise se-opresc şi visele în drumuri lovesc,
În coşmar şi haos se transformă totul!
This entry was posted on Miercuri, 7 februarie 2018 at 1:40 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
