În fiecare pas, cu fiecare primăvară
gândesc ca un copil pe pajişti:
să n-am tristeţi, să uit de timp,
să cred că şi clepsidra-i doar decor,
că până şi nisipul ei e-un moft
şi că mai mult contează CLIPA.
În fiecare ghiocel, cu fiecare primăvară
gândesc ca un copil în somn;
să-mi umplu sufletul de ierburi
de flori de câmp, de altfel de verdeaţă,
să stăpânesc şi timpul dar şi clipa.
În fiecare martie, cu fiecare primăvară
gândesc la anii mei ca un adolescent:
să uit de ceilalţi, de timp, dar nu de clipă.
Apoi nestăpânit s-alerg la tine,
să-mi dăruieşti doar CLIPA!
This entry was posted on Duminică, 18 martie 2018 at 11:14 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 