Aflată-n solda Totului-Nimic
trec strada spre neunde –
trec să mă contrazic,
să mă autodevor
în numele cuvântului „dor”,
să râd de eterna vecie
trăită-n vremelnicie…
Trec strada amestecând
cruzime cu duioşie
păcălind
când
de fapt mă păcălesc
primăveri şi toamne,
încurcată la colţ de tine, Demone,
descurcată pe-o fundătură
de tine, Doamne…
Trec strada să beau
cocteiluri de iubire cu ură,
să citesc fără să practic
nesaţ sau măsură,
să fur din alţii
pentru chinul scrisului vindecat…
Măcar atât: câţiva trecători
îmi salută sufletul colorat.
This entry was posted on Duminică, 18 martie 2018 at 12:26 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
