Unde duce UMILINȚA și unde duce FAIMA

foto_Alexandru Plesea

de Alexandru PLEŞEA

Faima și umilința sunt două atitudini diferite, atât față de noi, în interior, cât și în raport cu exteriorul. Faima este ceea ce vrem să fie din afară înăuntru, iar umilința dinăuntru înăuntru.

Exemple:

  1. Să oferi locul unui bătrân în autobuz: o faci ca să se simtă bătrânul bine sau să te simți tu bine (prima: umilință, a doua: faimă – ego).
  2. Vrei să devii superșmecher cântăreț la pian: o faci pentru alții, ca să ajungă ei la inima lor, sau pentru tine, ca să devii celebru (prima: umilință, a doua: faimă –ego)
  3. Vrei să ai afacerea ta: o faci pentru transformarea ta, ca și a vieții unor oameni, sau o faci pentru a-ți lua tu casă și ei toată viața să stea cu chirie (prima: umilință, a doua: faimă – ego)
  4. Vrei să scrii o carte: o faci pentru ca alții să aducă ceva util în viața lor, sau ca tu să apari ca fiind un poet solemn (prima: umilință, a doua: faimă)

Faima este a fi cunoscut, prin diverse forme, de către oamenii de rând.
Umilința este de a fi recunoscut de Divinitate.

Faima este personalitate, ea se învață și crește odată cu contextul social. Personalitatea este ceea ce nu este al nostru, este împrumutat, dobândit, strâns, din comportamentele altora.
Umilința este esența din noi. Este ceea ce este al nostru și nu poate fi luat, ci doar acoperit.

Faima te suge de efort, te lasă epuizat.
Umilința îți dă efort și te încarcă, oricât de epuizat ai fi.

Faima aduce probleme și temeri sociale.
Umilința stabilizează și zidește acceptarea, înțelegerea și iubirea, la un loc.

Faima duce la stres și mulți bani.
Umilința duce la liniște și puțini bani.

Faima strânge vanitatea altora.
Umilința strânge dragostea altora.

Faima provoacă instabilitatea mintală și emoțională, pentru că ea se hrănește cu ce este în afară. Iar ce este în afară nu este constant (nu găsești tot timpul deschis la magazin).
Umilința provoacă opusul: stabilitatea mintală și emoțională, în ciuda exteriorului, care nu permite constanța.

Faima îl duce pe om la pierzanie sufletească.
Umilința îl duce la creare sufletească.

________________________________

Alexandru PleseaCu dragoste și respect, a fost un privilegiu să-ți scriu aceste lucruri.

Alexandru Pleșea

La revedere!

Alexandru Plesea_logo

Splaiul Unirii 5
Bucureşti 030121
ROMÂNIA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: