de Wisława SZYMBORSKA
în româneşte de
Passionaria STOICESCU şi
Constantin GEAMBAŞU
Cu totul alta-i ceapa.
Ea măruntaie n-are.
În pielea ei e ceapa
până-n cepeşti hotare.
Ca ceapa în afară,
în miez cepuitoare,
ea s-ar privi pe sine
chiar fără consternare.
În noi – străini, sălbatici
acoperiţi de piele,
suntem un iad lăuntric,
o dură-anatomie;
în ceapă-i numai ceapa,
nu maţe-n lungi inele.
Ea se despoaie-n multe,
adânc de foi, o mie.
O entitate-i ceapa,
un reuşit produs.
Una pe alta ţine,
cea mică e-n cea mare,
o alta-n următoarea,
a treia şi a patra…
O fugă-n rotunjime,
ecou în cor compus.
Eu ceapa o simt astfel:
al lumii sublim pântec.
Cu aura-i se-nfaşă
spre propriul său încântec.
În noi – grăsimi, nervi, vene,
glande, sucuri nebune,
dar ne e refuzată
tâmpa perfecţiune…
