Captiv în sălbăticie

de Alexandru JURCAN

Jon Krakauer_coperta_In salbaticie_2018Tânărul Cris McCandless ia modelul lui Tolstoi, arde tot ce are, inclusiv banii, și merge în Alaska, unde moare în 1992. Jon Krakauer se documentează, adună dovezi, mărturii și publică o carte despre Cris, tradusă și la noi de Iulia Blaga – În sălbăticie – Humanitas, 2012 și 2018.

Mirajul sălbăticiei îi poartă pe mulți spre Alaska, deși acest loc „e necruțător, nu dă doi bani pe speranțe sau doruri”, însă ei cred că „imensitatea de-acolo le va astupa găurile din propria viață”. Cris e inconștient la început, neechipat, luând doar o hartă și niște orez. Avea o admirație deplină pentru Tolstoi, a ars banii, și-a abandonat mașina, și-a schimbat numele în Alex, iar în jurnal scria la persoana a treia. Credea că bogăția e rușinoasă, corupătoare și că esența spiritului omenesc constă în pasiunea pentru aventură. Că mulți oameni trăiesc în nefericire și, cu toate acestea, nu iau inițiativa de a schimba situația în care se află, „pentru că sunt condiționați de o viață sigură, confortabilă și conservatoare, care ar trebui să le aducă liniște interioară”.

Vorbind despre Cris/Alex, unii spuneau că era generos, însă avea și o latură întunecată: manii, egocentrism, nerăbdare. Viața lui s-a sfârșit în autobuzul ruginit. Ultima carte citită: Doctor Jivago. Știa că va muri și și-a făcut o fotografie. Avea o față scheletică, trupul îl trădase, după ce a mâncat doar rădăcini de cartof sălbatic. Pe o coajă de mesteacăn scrisese ce trebuia să facă: să peticească pantalonii, să scoată cenușa din sobă, să acopere cu plastic geamurile lipsă ale mașinii. Mai notase din Fericirea conjugală de Tolstoi că „singura fericire sigură a vieții este aceea de a Jon Krakauer_coperta_In salbaticie_2012trăi pentru ceilalți”. Să fi înțeles, în final, că singurătatea nu era benefică și că bucuriile se cer împărtășite cu alții? Autorul Krakauer (1954) a ajuns și pe Everest, după care a scris cartea În aerul rarefiat. În 2007 Sean Penn a ecranizat romanul În sălbăticie/Into the Wild. Rolul principal e jucat de Emile Hirsch. Filmul începe cu finalul poveștii, cu găsirea autobuzului. Reconstituirea filmică preferă o compoziție puzzle, cu imagini în paralel, cu peisaje extraordinare, cu multă muzică, în ritm poematic. Scenele cu Ron sunt cele mai reușite. Mai subliniem că „fericirea e reală când e împărtășită”, dar și că „dacă vrei ceva în viață, întinde mâna și apucă acel lucru”. Iată cum moartea lui Kris a alunecat în legendă, apoi în succes de librărie și mai apoi în cel cinematografic. Tragediile inspiră, acolo e diversitatea, ineditul, surpriza, pentru că – vorba lui Tolstoi – „toate familiile fericite se aseamănă”, ceea ce ar însemna monotonie și lipsa suspansului.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: