O, limbile ceasului de s-ar grăbi
Să se termine iarna asta odată!
Fă, Doamne, calendarul să tacă
Prier și florar să se poată ivi…
Și bate un crivăț de vești peste țară
Că muguri de gând nu pot să plesnească
Ulcica cea de lut, poveste românească –
Culeg din smalțul ei nădejdi de-odinioară…
Scriu cu roșu pe verde câmpie cu maci
Dar tot nu pot uita de sate părăsite
Se desțărează țara mea și dealuri povârnite
Se uită lung după păduri plecând de la săraci…
O istorie cu geografii-ncâlcite
O geografie cu istorii mințite
De la munte turma curge și ajunge
Apa vieții curge și iar curge…
This entry was posted on Joi, 29 martie 2018 at 10:12 pm and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 