Posibila apocalipsă

de Alexandru JURCAN

Hubert Selby jr._Requiem for a DreamDezastrul începe de la o rochie roșie, pe care Sara n-o mai poate îmbrăca, din cauza unor kilograme în plus. Ea vrea să ajungă pe platourile televiziunii – un vis exaltat de pensionară ridicolă. Astfel recurge la pastilele de slăbire, niște droguri bine camuflate, care o distrug încet și sigur. Fiul ei, Harry, alege calea drogurilor, secondat de prietenul Tyrone, sfârșind prin a-și antrena iubita în caruselul amețitor, până o împinge spre prostituție. Totul face parte din romanul Requiem for a Dream, scris în 1978 de Hubert Selby, care a trăit între anii 1928-2004. De mic a suferit de tuberculoză, iar la 18 ani și-a pierdut o parte din plămâni. A avut probleme cu… heroina, ba chiar a ajuns în închisoare din cauza ei. Citind romanul pomenit mai sus, remarc aceeași sintaxă abruptă, cu o punctuație lacunară, amintind de Faulkner ori de Beckett, iar în anumite dialoguri punctuația lipsește.

afis_film_Requiem for a Dream_Darren AronofskyDarren Aronofsky a ecranizat în 2000 Requiem for a Dream, cu actorii Ellen Burstyn, Jared Leto, Marlon Wayans și Jennifer Connelly. Interesante sunt imaginile în paralel, adică apare și un detaliu mărit, conținut în planul general. Când personajele se droghează, imaginile se succedă vertiginos, predominând ochiul în prim-plan, însoțit de zgomotul scabros al pastilelor. Uneori trăim viziunile personajelor, cauzate de starea de tragică hipnoză. Cufundarea în infernul drogurilor se face într-un ritm tot mai precipitat. Maleficul și maladivul se însoțesc cu o dezumanizare forțată și prăpăstioasă.

Sara nu mai suportă, de fapt, singurătatea. Se simte bătrână, părăsită, debusolată. Fiul său, Harry, vine rar în vizită. O scenă impresionantă e aceea în care el are revelația dramei mamei sale și plânge în taxi. Nimeni nu poate ajuta pe nimeni, e un fel de predestinare uleioasă, implacabilă. De la scenele candide de dragoste, până la violența dependenței flagrante, e un simplu pas morbid. Neputința opririi e semnalată fără accente vădit moralizatoare. O neoprire ce sună a moartea spiritului, o anulare a vieții tonice.

Filmul, ca și romanul, curge neostoit, cu sfidarea oricărei punctuații, într-o rostogolire fără speranță. Posibila apocalipsă îmbracă hainele perfide ale dependenței de droguri. De acolo, de unde veghează, Selby poate fi mulțumit de prestația filmică a lui Aronofsky.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: