Singur

Comuna Sant (Bistrita-Nasaud)

Fragment din romanul Viața, de la capăt, în curs de apariție

de Leon-Iosif GRAPINI

Am spus undeva că trăim în locuri și în vremuri în care copiii sunt pedepsiți de părinți și chiar de dascăli și cu bătaia, mai-marii lumii nu s-au gândit serios până acum la o lege cu drepturile și obligațiile celor mici, când o vor face va fi târziu pentru copiii din povestea noastră, atunci ei vor fi adulți, acum, aceștia nu au decât să tacă și să suporte, și, dacă nu au reguli statornicite, părinții și dascălii se iau după vorbe din popor, bătaia e ruptă din rai, cum se știe că raiul e locul cel mai fericit posibil, unde toți oamenii își doresc să ajungă când va fi să fie, bătaia nu poate fi ceva rău, înțelepciunea populară le sare iar în sprijin, unde dă părintele crește, așadar, copii, scăpare nu aveți, stați cuminți acasă și în bancă, fiți harnici și silitori la învățătură, ascultați de tata și de mama, de bunici, nu, întotdeauna, ei sunt îngăduitori, le ajung pedepsele date când au fost la rândul lor părinți, nu ieșiți din vorba și din voința dascălului, faceți ce vi se cere, nu emiteți pretenții exagerate sau care nu pot fi satisfăcute, dacă aveți, totuși, pretenții, nu insistați prea mult cu ele, insistențele enervează, nu puneți întrebări care nu se pun, nu vă jucați în bancă în timpul orei sau, în pauză, prin clasă de să se răsune școala, faceți-vă temele pentru acasă, Doamne ferește să vă pufnească râsul când profesorul s-a întors cu spatele, nu încălcați interdicțiile sub nicio formă, nu cereți explicații despre pedepsele care vi se dau, asta enervează și mai rău, nu vă luați nasul la purtare și nu vi-l băgați unde nu vă fierbe oala, nu uitați, vorba dulce mult aduce, dacă primiți o palmă, bunăoară de la directorul școlii pentru o năzbâtie, nu-i scoateți ochii, întrucât i se va face și mai negru în fața lor, nu vă dați în petic, că dați de dracu ori dați socoteală, nu vă zgâiți la lume, nu fiți zburdalnici din cale-afară, atenție la geamuri când aruncați cu pietre în pomi, căutați-vă jocuri potrivite, lăsați găinile în treaba lor, nu le zburătăciți prin curte, poate omorâți vreuna, nu vedeți ce prețioase sunt ouăle, fără ele n-aveți lampă aprinsă și ulei în tigaie, când ceva nu vă convine, nu comentați, dacă vi s-a spus că sunteți de vină, mulțumiți-vă cu atât, încă nu e vremea să aveți cuvânt, să faceți plângeri, să aveți drept la liberă exprimare, nu fiți fără obraz sau cu el gros, căci nimeni nu-și pune obrazul pentru voi, nu strigați și nu țipați făcând ca toți dracii, ocoliți certurile și încăierările cu ceilalți copii, frați, surori, colegi, prieteni sau străini, învățătură cât încape, gălăgie deloc, multe aș mai avea să vă spun pentru a vă proteja, însă nu vreau să plictisesc, în final, rețineți esența, nu-l luați pe nu în brațe niciodată, nici dacă sunteți picați cu ceară, ar mai fi, dar am promis și mă opresc, ce să mai fie, ajung, oricum, dacă le îndeplinim pe toate, nu mai suntem copii. Așa e, măcar luați aminte, ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Adunate de la mai mulți copii, din ce am văzut acasă și la școală, putem aminti pedepsele, o scatoalcă după cap, stat la colț pur și simplu sau cu brațele ridicate ori în genunchi, un manual sau catalogul trosnit peste cap, tras de păr și sau de urechi, o nuia peste fund sau peste pulpe, o riglă dată în palmă și o plesnitură cu biciul, acestea dor și trec repede, le uităm îndată, cele ce țin de opreliști, nu mai mergi la film, s-a terminat cu joaca afară o săptămână, nu te mai duci la televizor la vecinul, gata cu scăldatul la râu în duminica asta, nu mai mergi la fotbal în curtea școlii o lună, cam mult, atunci o săptămână, nu se mai joacă părinții cu tine păcălici, scrii de o sută de ori nu mai fac ce am făcut, nu-ți mai cumpără bomboane, jucăria sau ghetuțele promise, nu ieși din clasă în pauza mare, nu mai pleci în tabără și câte altele, acestea nu dor fizic, dar provoacă suferințe sufletești și sunt mai eficiente. O parte dintre sancțiunile amintite, cunoscute și suportate doar de el, îi trec prin minte copilului cu ochi albaștri când mama sare cu vorba răstită asupra lui, unele dor mai tare, altele, mai puțin, se gândește la ele în timp ce mama repetă de câteva ori întrebarea, unde ai fost, iar lui îi este frică să spună, după ce reușește să răspundă, am fost la film, supărarea mamei este atât de mare, încât caută o pedeapsă pe măsură, și-i spune, uite, așa te pedepsesc, tace pentru câteva clipe, ca și cum s-ar gândi ce să zică sau dacă ce va zice e bine sau nu, apoi continuă, te alung de acasă, sancțiunea anunțată îi lasă pe toți împietriți, pe el, pe sora și bunica lui. Mama se apropie de ladă, o deschide, scoate o traistă de zi cu zi, îndeasă în ea câteva hăinuțe de-ale băiatului, o pereche de pantaloni, o bluză și două cămăși, o leagă la gură și i-o pune copilului în spate, dragul mamii, du-te în lumea largă, cată-ți altă mamă, pe care s-o asculți, poate cuvântul ei nu-l vei încălca. Bunica se revoltă, ești bolundă, nu ai minte nici cât o găină, alungi copilul de acasă, du-te și pune hainele la loc, lasă traista, copile, nu pleca nicăieri, mă-ta nu știe ce zice și ce face, vorbe pe care tânăra femeie, întorcându-se spre ea și privind-o aspru, le curmă cu un singur cuvânt spus tare și apăsat, convingător și fără replică, mamă. Sora e o statuie care plânge necontenit, stă în picioare lângă sobă, acolo a prins-o prima întrebare răstită a mamei și acolo o găsește și ultima ei vorbă, a încremenit pe loc, privește în gol spre fratele său și lasă lacrimile să-i izvorască fără a scoate un sunet, vina îi aparține, dacă ar fi avut grijă de el, ar fi împiedicat această nenorocire, doar dacă fratele ar fi ascultat-o, măcar să-i fi cerut să nu plece la film, ar fi fost mai bine pentru ea, sigur o paște o pedeapsă. Nu știm deocamdată dacă certitudinea fetiței se va confirma, privim la băiețel, lacrimile i-au înghețat între gene, s-a oprit din plâns, spaima a făcut loc îngrijorării, cu traista pe umăr și împins de spate de mama lui, părăsește încăperea, iese în tindă, apoi, în pridvor, soarele dogorește, în câteva clipe îi uscă lacrimile neșterse, cerul albastru îmbie la viață, dar asta nu e viață, să pleci de acasă alungat de părinte, încotro să o apuci, pentru început coboară scara și o ia spre poartă, niciun prieten nu este pe afară, nici măcar un vecin nu se arată, deschide nesigur portița și ajunge în uliță, nimeni nu se vede în lungul ei, până și lavița din fața casei cu părul pădureț e goală, e prea cald, cine să iasă la discuții, lumea s-a întors de la biserică, chiar și bărbații întârziați de voie în mijlocul satului la o vorbă și la un pahar de horincă au ajuns deja acasă, lumea prânzește și stă la odihnă, e duminică, iar soarele te bate în cap cu căldura lui, te lovește ca un ciocan, așa că n-ai ce să cauți afară, căldura se abate asupra băiatului, noroc cu pălăria, ea ce mai slăbește fierbințeala, după câțiva pași ajunge în capul pantei, de aici începe derdelușul, el nu va mai sănia pe uliță, dar unde, până la săniat sunt alte griji, cu duiumul, ce cale să urmeze, ce să se facă, pășește cu greutate, are pietre de moară legate de picioare, cu chiu cu vai ajunge în dreptul laviței, se așază pe ea, ce rost are să plece mai departe, oricum, puterile l-au părăsit, dacă ajunge în drum, de acolo în ce parte să o apuce, ar putea să meargă la sora mai mare a bunicii, a mai fost la bătrână de trei ori, însoțit, desigur, e o babă ursuză, nu-l place, și nici el nu o vede cu ochi buni, atunci unde să se ducă, până una, alta va rămâne pe bancă, s-ar putea chiar întinde pe scândura ei la odihnă, filmul, alergătura de la cinematograf până acasă, spaima de a nu ajunge mama înaintea lui, dar a ajuns, teama de pedeapsă și mai ales alungarea de acasă l-au stors de vlagă, va rămâne aici pentru o vreme, pe urmă, va vedea, măcar de-ar ieși taragotistul până în târnaț, de acolo se vede lavița, l-ar zări și, poate, i-ar veni în ajutor, iubește toți copiii de pe uliță, să-l întrebe ce-i cu el aici, singur în amiaza mare, și, dacă l-ar întreba, el ce să spună, m-a alungat mama de acasă, va crede, nu va crede, cine știe, însă bătrânul nu apare în cerdac, cum nu apare nimeni de nicăieri, film i-a trebuit lui, ce-i drept, i se cuvenea orice pedeapsă, dar nu asta, pentru un film fie el și cu oameni din peșteri, cu monștri care scot fum și pară pe nări nu merită să fii singur pe lume, unde și cum să caute o mamă, o bunică, o soră, un vecin ca fierarul și alți prieteni, ce femeie poate fi atât de bună să zică, dragul mamei, hai la mine, un copil alungat de acasă nu lipsește nimănui, cine să mai aibă încredere în el, dacă ai ajuns pe drumuri nu de bun ai ajuns, iar soarele ăsta nu mai contenește cu arșița, te încinge de nu ești în stare de nimic, se ridică în șezut, scândura e caldă, îmbie la somn, însă are de făcut un drum, nu poate rămâne pe loc, va ieși careva și-l va întreba ce caută singur pe bancă, dacă până adineauri a dorit să apară cineva și să-l ia la întrebări în speranța că va stârni milă, acum socotește că e mai bine să nu-l vadă nimeni și să-l ia la rost, o mamă care-și alungă copilul de acasă trebuie să aibă motive temeinice, iar încălcarea interzicerii de a părăsi ulița este un motiv întemeiat, se ridică și o ia spre drumul mare, pășește împiedicat, traista nu o simte în spate, parcă nu ar avea-o, îngrijorat, amărât, abătut, obosit, cu mersul greoi și cu traista în spate pare un cerșetor, nicidecum, aceia sunt desculți, tuciurii la față, cu obrazul murdar, el nu arată așa, arată doar ca un copil singur pe lume, trece de locul cu mogâldeața, nu se teme, e zi și e soare, de n-ar fi soarele atât de fierbinte sau măcar de s-ar piti după un nor, ce bun ar fi un nor acum, el înaintează de parcă ar sta, poate că se va găsi cineva să-l bage în seamă, revine la părerile de dinainte, tot mai bine e să fie întrebat decât să rămână de izbeliște, poate vine bunica după el, nu îndrăznește, nu ați auzit cum a pus-o mama la punct, sora, nici atât, numai mama poate face fapta asta, oare o va face, se întreabă, și ochii i se umezesc la acest gând, dacă mama ar face acest lucru, el ar fi cel mai cuminte copil de pe uliță, nu, din sat, nu-i de ajuns, va fi cel mai ascultător băiat din lume, ajunge la șosea, se văd în centru câteva persoane, stau de vorbă, în partea cealaltă, unde se află cinematograful, mai bine nu l-ar fi cunoscut, nu departe de uliță, câțiva tineri, băieți și fete, așezați pe o bancă la drum povestesc și râd, ce veselă și fericită e lumea, are chef de discuții și de glume, numai el e îngândurat și necăjit, ce i se întâmplă lui nu e o glumă, sau este, gândul că mama ar putea să vină după el, îmbunată și iubitoare, îl face să plângă, lacrimile curg neistovite, le șterge din când în când cu mâneca sau cu dosul palmei, de nu l-ar vedea cineva plângând, e rușinos, să nu fie nimeni în situația lui, de aici nu va mai face un pas, nu are unde să meargă, se lipește de zidul casei fierarului ursuz, cel mai bine ar fi să-și spună rugăciunile, știe Tatăl nostru și Născătoarea, poate bunul Dumnezeu se îndură și se apleacă la suferința lui, îi dă gând mamei să vină după el, închide ochii, lacrimile își văd de drumul lor, începe să se roage în gând, cu palmele împreunate la piept, cuprinzând în căușul lor baiera traistei, Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, o pală de aer cald îi atinge fața, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, se aude o pasăre în zbor, precum în cer, așa și pe pământ, Dumnezeu aude și coboară cerul pe pământ, altfel cum să explici întâmplarea minunată, brațele mamei îl cuprind, le simte căldura, îl trag spre pieptul ei, el îi întoarce gestul, e cea mai bună dovadă a recunoștinței sale, lacrimile celor doi se întâlnesc, vocea ei este tremurată, rugătoare și drăgăstoasă, hai la mama, soarele s-a ascuns după un nor. Să mai zică cineva că un copil nu are nicio grijă.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: