de Calinic JUCAN
(cu completări din relatările tatălui său)
Am sosit pe la amiază (dimineața, la tine) pe insula Phú Quôc din sudul Vietnamului, unde stăm până în data de 25 dimineața când avem avion spre Đà Nẵng (în mijlocul Vietnamului). Încă nu am ieșit să vizităm insula, că ne-am odihnit, dar, din ce-am vazut din mașină, e frumoasă. Vom merge la safari, la plajă și… mai vedem. Safari aici e un fel de grădină zoologică, cu animale în relativă libertate. Nu vânătoare africană!
Și, da, am fost. Cel mai mult mi-au plăcut leii – că se jucau (între ei, nu cu noi!). Și cel mai mult leopardul pentru că e foarte rapid. Cel mai mult și girafele cu gât simpatic. Mâncau frunze din copaci, dar și ceva portocaliu – morcovi sau altceva, nu știu, că nu m-am apropiat. Mult, elefanții. Erau bine, ca tipi, stăteau liniștiți, întindeau prietenos trompa. Crocodilii stăteau în apă și nu se mișcau. Cred că mă pândeau… Dacă distanța le-ar fi permis, mă apucau! Am avut noroc. Mi-am și făcut cruce.
Grădina zoologică are și restaurant. Mănâncă acolo oamenii și unele animale.
Erau mai multe maimuțe și, una după alta, veneau, săreau de pe o bară direct pe mese și strângeau toată mâncarea rămasă de la clienți, apoi plecau în treaba lor, acasă la ele, în grădina zoologică. Și noi am mâncat acolo, iar una a venit chiar pe masa din spatele nostru.
Mie mi-a fost cam rău. A trecut, nu mai am nimic.
Multe animale am mai văzut. O să-ți trimit poze, că am obosit cu povestitul. (Iar zici „bobosit”, ca mine, când eram mic?! Se zice o-bo-sit.)
e-Bibliotheca septentrionalis 