Gabriela Gențiana Groza – „Aripi de fluturi”

Gentiana Groza_lansare de carte_Targul Gaudeamus_2018

de Mircea Ioan CASIMCEA

Cu un an în urmă, am recenzat cartea cu haikuuri intitulată Aroma florilor în zori, semnată de scriitoarea Gabriela Gențiana Groza și tipărită la cunoscuta editură clujeană Ecou Transilvan, în condiții grafice deosebite. De data aceasta, în anul 2018, aceeași editură tipărește o nouă carte a scriitoarei, cu creații în stil nipon, adică haiku și tanka, poeme în formă fixă, alcătuite din trei, respectiv cinci versuri. Cartea anterioară a fost pentru mine o surpriză cu totul deosebită, recenta carte îmi sporește convingerea că poeta se situează între valoroșii autori de haiku din literatura noastră.

Poetul care scrie haiku se numește haijin în japoneză. Așadar, haijina româncă Gențiana Groza izbutește să încânte pe cel care se hotărăște să citească și să recitească aceste recente creații, tipărite în paralel și în engleză, traducerea fiind semnată de autoarea însăși. În Cuvânt înainte, intitulat Apropierea de lirica niponă, poeta afirmă că pentru un haijin izvorul de inspirație „este natura, cu florile, gâzele, dar și relația omului cu acestea, în ascensiunea celor patru anotimpuri”. Prin urmare, haikuurile sunt ordonate în succederea anotimpurilor: Primăvara în haiku, Vara în haiku, Toamna în haiku, în fine, Iarna în haiku. Finalul cărții este oferit poemelor tanka.

Din primul anotimp, poeta preferă două luni: Haiku în Florar și Haiku în Cireșar, frumoase și bogate intervale de timp. În împărăția florilor, cititorul privește extaziat O barcă pe lac – / pribegind printre nuferi / sub cerul purpuriu, mai târziu ascultă În toiul nopții – / cântecul cocoșului / în parfum de florar. Parfumul activ, degajat de Florar cu dărnicie, devine în Cireșar floare, fruct, pasăre, iar Soarele, Pământul și ploile, împreună, își etalează roadele: Mulțime de raze – / amintiri pe banca / roind de fluturi, altundeva Piersic în floare – / parfumul trupului tău / radiind pace.

Lunile trec grabnic, odată cu anotimpurile, de aceea Vara oferă Farmecul clipei – / aripi de libelule / oglindite pe lac, omul împăcat cu sine aude cum în Liniștea nopții – / înfloresc sânziene / sub stele sclipind. Cel mai mănos anotimp, Toamna, se statornicește negrabnic, își etalează cu mândrie roadele: Soare tomnatic / luminând strugurii copți – / foșnet de vânt, dar și capacitatea creatoare: Toamna târzie – / dantelează pe ramuri / flori de castan. Se pare că Iarna este favorită, fiindcă poeta oferă haikuuri întregului anotimp alb, apoi, separat, lui Făurar. În parcul albit apare din neant O veveriță / în cetina bradului – / neaua peste tot, iar în Unda Someșului / rațe și pescăruși / caută hrană. În albul optimism pe care îl degajă imaculata zăpadă se depune pentru moment ușoară melancolie: Fulgi mari de omăt – / la fereastra în noapte / lacrima mamei.

Despre Singurătate, poetul latin Tibul – care consideră dragostea un sentiment galant – afirmă că este strădania ca tu însuți „să-ți ții loc de mulțime”, altcineva susține că singurătatea devine „una din formele suferinței”. Gabriela Gențiana Groza oferă acestei forme a suferinței o diviziune aparte: Singurătate în Haiku. De regulă, omul bătrân se învăluie cu singurătate, de aceea Singur bunicul – / un gând risipit / la țărmul mării, cum de altfel Bastonul bătrânului / lângă perete – / printre licurici. Oricum, această aspră trăire este anunțată din pragul Toamnei prin următorul tristih: În prag de toamnă – / glasul singurătății / se-ascunde-n priviri.

În ultima parte a cărții, cititorul găsește, cum am menționat deja, Poeme tanka, încărcate cu mister, cu gingășie, cu simplitate scânteietoare: La casa veche / prin ierburi doar nucile / căzute de mult – / de când e păianjenul / în așteptarea gazdei și încă o exemplificare: Sunetul ploii / șiroind la fereastră / în miez de noapte – / numai gândul pribegind / la fiul dus departe.

Nadia Baciu Farcas_Teo Groza_Gabriela Gentiana Groza_Mircea Ioan Casimcea_2

Nadia Baciu Fărcaș, Teo Groza, Gabriela Gențiana Groza, Mircea Ioan Casimcea

Haijina clujeancă probează încă o dată, prin această carte, valoarea creației sale și reamintește celor interesați, în textul premergător poemelor, că este câștigătoarea premiului al doilea la Concursul Internațional de Haiku numit Kusamakura, din Japonia, în anul 2000, că de curând a fost răsplătită cu mențiune specială la un concurs internațional din Canada. Prestigiul scriitoarei se completează fericit cu strădania de fondatoare a cenaclului de haiku „Poesis”, al elevilor de la Colegiul Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, dar și de coordonatoare a cenacliștilor. Cartea este creată oarecum în familia Groza. Fac această afirmație, fiindcă fermecătoarea copertă întâi constituie rodul imaginației lui Teo Groza, nepotul preadolescent al scriitoarei. Ilustrațiile din carte redau desfătătoare peisaje și delicate corole, descoperite cu aparatul de fotografiat de însăși haijina Trige, recte autoarea Gabriela Gențiana Groza, acestea oferind poemelor sporită splendoare.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: