Și ne-am bucurat, așadar…

de Gențiana GROZA

Nadia Baciu Fărcaș, Teo Groza, Gabriela Gențiana Groza, Mircea Ioan Casimcea

Nadia Baciu Fărcaș, Teo și Gențiana Groza, Mircea Ioan Casimcea

Caravana Gaudeamus, care a poposit în centrul Cetății zilele acestea, a reușit să-i mobilizeze pe iubitorii cuvântului scris, cititori și scriitori deopotrivă, într-o frumoasă ambianță, printre cărțile dornice să fie cercetate, apreciate și cumpărate pentru rafturile bibliotecilor personale. Cartea mea recent ieșită de sub tipar, Aripi de fluturi, aștepta și ea modestă, să fie adoptată de cineva. Emoțiile mi-au trecut parțial când am văzut că s-au adunat prietenii și membrii familiei, deși, așa cum aveam să le spun oaspeților mei într-un catren, chiar la început: „Am venit c-o carte nouă / Și nu știu ce să mă fac / Mă-întreb ce vă pasă vouă / C-am eu fluturi în stomac?”… Dar cu un cronicar precum scriitorul Mircea Ioan Casimcea, lansarea cărții a avut succes.

Am simțit plăcerea auditoriului de a participa la o astfel de întrunire întru cunoașterea poemelor haiku și tanka. Teo, nepotul meu elev în clasa a treia la Liceul „Emil Racoviță” și mămica lui, Ada Groza, mi-au fost colaboratori la ilustrarea volumașului bilingv român-englez.
lansare_Gentiana Groza_Gaudeamus_2018_public_membri ai familiei_prieteniDin partea Colegiului Național „George Coșbuc” a sosit la lansare o delegație de adolescente, colege cu eleva Cătălina Milea, care a contribuit la frumusețea cărții cu o pictură cu fluturi. Satiriconul m-a onorat prin prezența lui Ioan Marinescu, haijin și epigramist, și a Silviei Popescu, a cărei activitate meritorie în cenaclu este bine cunoscută în urbea de pe Someș. Ne-am bucurat, așadar, de un minut din Univers în care am pictat împreună un tablou imaginar cu fluturii și trandafirii îngrijiți de soțul meu, iubitor de natură, ca de altfel și cei doi fii ai noștri. Cine crede că putem trăi fără să visăm, fără să simțim feluritele vietăți aflate în preajma noastră, fără să ne imaginăm cum se minunează ghiocelul de frumusețea zambilei… acela poate deveni un robot care aleargă mereu după lucruri lipsite de gingășie, pe o binecuvântată planetă fremătând de atâta viață…

Sărut în Prier –
veverițe la joacă
pe ramuri de brad

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: