Catrenele nopții

viorel-serban

de Viorel ŞERBAN

Lumina intră-n labirintul
Nopții printre-nalți castani,
Risipindu-și viu argintul
Adunat de mii de ani.

II

Pe geamul dinspre răsărit,
Lumina-i curge în odaie,
Lăsând pe codru adormit
O boare vie de văpaie.

III

Sonetul stelelor ce cad
Se pierde-n depărtare
Ca mii de valuri într-un vad
Al căror vuiet moare.

IV

Durerea stelelor ce pier
În inimă-mi pătrunde,
Și ca un râu lichid de fier,
În gând răsfrânge unde.

V

Luci-vor stele, mii de stele
În locul celei ce-a căzut,
Dar eu luceafăr printre ele,
Am să rămân cu glasul mut.

VI

Ce noapte curge din zenit!
Cu liniștea ca o durere
Și cum în vadu-i amorțit
Se zbate tainică și piere.

VII

Eu încerc să dezleg taina
Lumii ce a răsărit,
Să-i cunosc trecutul straniu
Pe care l-a părăsit.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: