Un bărbat aruncând
în spatele blocului
pomul gătit de Crăciun,
bradul acum despuiat
de globuri şi beteală,
ca o jalnică femeie goală,
ca o-ndrăgostită neghioabă,
care-a crezut în steaua-podoabă
pusă de el în vârf
la vreme de sărbătoare…
Vântul se chinuie să doboare,
dar uite, nu cad
câteva nuci poleite,
nişte fructe nepotrivite
ajunse găteală în brad,
pentru încă o soartă de pom înşelat…
Nucul, frunzişul lui des,
plin de rod,
plin de nuci,
s-a trezit toamna
cu crengile, frunzele-n glod,
bătut cu bâte şi furci
pentru-a fi jefuit,
vezi, Doamne, cules…
Mincinoasă viaţă
în toamnă şi iarnă,
pentru placul de-o clipă,
pentru ce-i menit
sărbătorii în pripă…
Straniu declic!
Un brad înşelat cu podoabe
rămas doar cu nuci poleite,
întâmpină la ghenă zorile albe
fără să fi învăţat nimic.
This entry was posted on Marți, 7 august 2018 at 4:25 pm and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 