Mama [Şi totuşi mama este mai eternă]

foto_Constantin Mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Şi totuşi mama este mai eternă
În lumea asta câte ar fi toate,
Când fruntea ta se-aşază pe o pernă
Doar palma ei o linişte ţi-o poate.

O, Doamne, fără mame n-ar fi viaţă,
Se chinuie în mine o gândire,
Din Biblie azi nu se mai învaţă
Şi oamenii nu ştiu ce e iubire.

Acoperă pământul sub o cruce
Ce ai vrut Tu cu Duhul Sfânt să fie,
Eu crucea altora o mai pot duce,
Că pe a mea vreau să rămână vie.

Tu ne dai viaţă ca să fim ai morţii,
Destin de fraieri, dacă mai gândim,
O viaţă de noroc şi dată sorţii,
Noi să trăim fără să ştim să fim.

Te rog să-mi spui totuşi unde mi-e mama,
În cerul Tău fără de rai sau iad,
De ce gândind la Tine să am teama?
Dai nume stelelor care ne cad.

Mamă, ai sufletul acolo, pe un nor,
Îl văd de câte ori spre cer privesc
Şi doar de tine am un singur dor
Şi pentru tine simt că mai iubesc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: