Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 378 (16-31 iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Biserica și Marea Unire (VII).
intrarea Armatei Romane in Cluj 1918
Au urmat zile de înălţătoare bucurie a întregii naţiuni româneşti, când armatele române recucereau pas cu pas fiecare metru de pământ românesc, când aceleaşi armate au trecut victorioase Carpaţii. Presa vremii şi scrierile memorialistice din acel timp vorbesc de felul cum a fost primită armata română de populaţia locală, majoritar românească din satele şi oraşele Transilvaniei. Puţine momente atât de înălţătoare au fost date vreunui popor de-a lungul vremii!
Victoria Armatei Române a fost fructificată cu folos de românii de pretutindeni. Anul 1918 a fost an de hotar în contextul marilor împliniri naţionale româneşti. Unirea cu Basarabia (aprilie 1918), Bucovina (octombrie 1918) şi cu Transilvania (1 dec. 1918) s-a împlinit. Era un act pecetluit cu mii de jertfe presărate pe câmpurile de luptă, cu mii de eroi aflaţi până astăzi în morminte ştiute sau neştiute. La aceste jertfe de viaţă şi de sânge se adăuga lucrarea mare a neamului românesc de pretutindeni. I-am putea numi aici pe cei risipiţi prin ţările europene şi chiar pe cei de peste ocean. Poporul român îşi dovedea în faţa lumii maturitatea, forţa şi voinţa de a fi el însuşi, de a lupta până la jertfa supremă pentru înfăptuirea marilor sale idealuri.
Românii din Transilvania nu s-au lăsat mai prejos de fraţii lor din Basarabia şi Bucovina. Anul 1918 a fost hotărâtor. Acţiunile politice întreprinse de fruntaşii intelectualităţii transilvănene reuniţi în Partidul Naţional Român au declanşat energii prounioniste nebănuite în rândul populaţiei româneşti din Transilvania. Ierarhii români, atât ortodocşi, cât şi greco-catolici – dintre care citez pe Ioan I. Papp al Aradului, Miron Cristea al Caransebeşului, Dimitrie Radu al Oradiei, Iuliu Hossu al Gherlei, Valeriu-Traian Frenţiu al Lugojului – şi-au dat completa adeziune pentru cauza românească a unirii cu Ţara.
Telegraful roman_1918_Wilson pentru natiunea romanaPublicaţiile bisericeşti ale vremii, precum „Telegraful român” de la Sibiu, „Biserica şi școala” de la Arad, „Foaia diecezană” de la Caransebeş, „Unirea” de la Blaj sau „Glasul poporului” de la Sibiu s-au alăturat cu toată puterea lor de convingere altor publicaţii ardelene prounioniste şi au format opinia populară atât de necesară declanşării actului propriu-zis al Unirii.
În toate localităţile Transilvaniei şi Banatului au loc întruniri, adunări, manifestaţii, iar printre organizatorii şi mentorii acestora sunt şi preoţii. Profesorii de teologie de la Sibiu, clerici şi mireni, au avut un rol deosebit în pregătirea actului Unirii. La 1 Decembrie, toată populaţia românească a Transilvaniei era pregătită pentru Unire. Istorica zi de la 1 Decembrie 1918 o dovedeşte cu prisosinţă. Din toate satele şi oraşele Ardealului şi Banatului au venit la Alba Iulia delegaţi într-un entuziasm de nedescris. Cu adeziuni şi semnături din partea obştilor care-i delegaseră, reprezentanţii naţiei se duceau la Alba Iulia să-şi mărturisească crezul: Noi vrem să fim una cu Ţara. Peste o sută de mii de români au fost acolo. Erau înveşmântaţi cu haine naţionale, fluturau steaguri şi eşarfe tricolore, cântau cântece patriotice, mobilizatoare. Ca un torent de ape veneau din munţi şi din câmpii tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, intelectuali şi oameni simpli, având în fruntea lor preoţi cu cruci şi steaguri, călăuziţi toţi de un singur ideal, de o singură bucurie: ctitoreau România Mare în acea zi de sărbătoare supremă. În dimineaţa zilei de 1 Decembrie, au bătut clopotele tuturor bisericilor şi mânăstirilor din Transilvania şi Banat, vestind ziua „Învierii”, ziua „Unirii”. S-au ţinut cuvântări înflăcărate la Alba Iulia, dar şi în satele şi oraşele Transilvaniei, astfel încât hotărârea de la Alba Iulia a fost expresia voinţei unanime a întregii suflări româneşti din Transilvania şi Banat.
Rezoluțiunea_Alba Iulia_1 Dec. 1918Intelectualitatea transilvăneană, cunoscătoare a principiilor dreptului internaţional, consfinţea în Rezoluţia din 1 Decembrie 1918, pe baza principiului autodeterminării popoarelor, unirea Transilvaniei cu România. La citirea ei de către marele Vasile Goldiş, martorii oculari spun că s-a pornit „un uragan de aplauze, care a durat circa 10-15 minute. Fereastra fiind deschisă, lumea de afară a auzit hotărârea pronunţată şi a izbucnit în chiote de bucurie, care s-au transmis departe, până la ultimul om ce aştepta cu sufletul la gură marea hotărâre […]. Mulţi plângeau, alţii îngenuncheau şi, înălţându-şi privirile şi mâinile spre cer rosteau rugăciuni atât de fierbinţi, că trebuiau să se audă până la al şaptelea cer. Am înnebunit cu toţii, năzărindu-ni-se că vedem în văzduh pe însuşi Mihai, Mircea, Ştefan, Avram Iancu. Credeam în acea zi că şi sfinţii din cer poartă costume naţionale româneşti, iar Dumnezeu haina albă a dreptăţii pentru toţi”.Episcopul Aradului, Ioan I. Papp, trăgea concluziile cuvenite la terminarea Marii Adunări: „Ne-am prezentat […] in corpore la această sărbătoare naţională ca să dăm probe învederate că ori de câte ori se tractează despre soarta neamului românesc, clerul şi poporul credincios, ca fii adevăraţi una sunt în cugete şi simţiri, sunt una în dorinţele şi aspiraţiile naţionale”. Episcopul Miron Cristea al Caransebeşului, viitorul patriarh, completa: „Nu putem şi nici nu avem lipsă să retezăm Carpaţii, căci ei sunt şi trebuie să rămână şi în viitor inima românismului, dar simţesc că astăzi, prin glasul unanim al mulţimii celei mari, vom deschide larg şi pentru totdeauna porţile Carpaţilor, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească”. Din delegaţia care a prezentat regelui Ferdinand la Bucureşti Hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia au făcut parte şi episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu.
Hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia avea să fie consfinţită la Conferinţa de Pace de la Trianon printr-un tratat internaţional recunoscut şi parafat de toate statele europene participante, inclusiv de Ungaria.
Unirea de la 1918 trebuia consolidată pe plan intern şi recunoscută pe plan internaţional. Nu peste tot aveam prieteni. Un prim pas pentru consolidarea Unirii era unitatea bisericească. Biserica Ortodoxă Română era împărţită în conformitate cu vechea configuraţie politică. Mitropolitul primat Miron Cristea face eforturi susţinute pentru unificarea religioasă. Are în jurul lui ierarhii din întreaga Românie, preoţii şi credincioşii. Întrunirile care au loc în diferite oraşe ale ţării dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Prima întrunire a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la care participau şi ierarhii din provinciile româneşti alipite de curând Patriei-mamă s-a petrecut în 1919, la Bucureşti. În strânsă colaborare cu autorităţile de stat, s-a formulat proiectul „Legii şi Statutului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române”, care va apărea în 1925. Prin aceasta se ridica instituţia la nivel de Patriarhat. Punerea ei în aplicare s-a făcut în acelaşi an, împlinindu-se astfel şi aspiraţia de veacuri a Bisericii noastre de a fi autocefală.
Unirea de la 1918 a fost împlinirea unor aspiraţii de veacuri ale tuturor categoriilor sociale româneşti, de la simplu ţăran până la omul politic. Că ea nu a rezistat prea mult în timp, faptul nu s-a datorat dezbinărilor interne, ci raptului istoric Ribentrop-Molotov din 1940, când iarăşi au fost smulse de la sânul Patriei-mamă provincii româneşti străvechi, precum Basarabia şi Bucovina. Alte multe decenii aveau să rămână sub administraţie străină, deşi, în realitate, conştiinţa apartenenţei la spaţiul românesc nu a lipsit niciodată, iar dorinţa de reunificare a sălăşluit în sufletul românesc, deşi nu a putut fi întotdeauna exprimată cu tărie. Abia evenimentele din 1989 care au bulversat Europa de Răsărit au făcut să renască speranţa că idealul multimilenar al neamului românesc va avea condiţii prielnice să se împlinească. Realităţile istorice erau însă destul de vitrege şi nu au permis reunificarea politico-administrativă. S-a putut realiza însă, deşi parţial, reunificarea religioasă. Ne referim la înfiinţarea Mitropoliei Basarabiei sub jurisdicţia Patriarhiei Române, mitropolie la care au aderat numeroşi preoţi şi credincioşi.
Unirea de la 1918 a fost o etapă din istoria atât de zbuciumată a neamului românesc. Ea a dovedit că împlinirea este posibilă. Aceasta ne dă speranţe pentru prezent şi pentru viitor.

*

Sfaturi părintești. Vom reda mai jos câteva cuvinte ale Sfântului Cuv. Siluan Athonitul despre iubirea Maicii Domnului pentru noi, oamenii:

Maica Domnului_foto icoana_Delia FloreaAh, dacă am şti cum iubeşte Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi cât îi este de milă şi se întristează pentru cei ce nu se îndreaptă. Am simţit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevărul înaintea feţei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu îl cunoaşte: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioară. N-am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc pe ea şi iubirea ei pentru noi. Dacă n-ar fi fost milostivirea ei, eu aş fi pierit demult, dar ea a vrut să mă cerceteze şi să mă lumineze să nu mai păcătuiesc. Ea mi-a spus: „Nu-i frumos pentru mine să mă uit la tine să văd ce faci!” Cuvintele ei erau plăcute, liniştite şi blânde, şi ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci şi nu ştiu ce i-aş putea da în schimb eu, păcătosul, pentru dragostea ei faţă de mine, necuratul, şi cum voi mulţumi bunei şi milostivei Maici a Domnului.
Cu adevărat, ea este ocrotitoarea noastră la Dumnezeu şi chiar şi numai numele ei bucură sufletul. Or, tot cerul şi tot pământul se bucură de iubirea ei. Lucru minunat şi neînţeles. Ea viază în Ceruri şi vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, sărmanii, şi acoperă cu milostivirea ei tot pământul şi toate noroadele. Şi pe această Preacurată Maică a Sa Domnul ne-a dat-o nouă! Ea este bucuria şi nădejdea noastră. Ea este Maica noastră după duh şi, ca om, e aproape de noi după fire şi tot sufletul creştinesc e atras spre ea cu iubire.

*

In memoriam: Dumitru Fărcaș.
Dumitru Farcas
S-a stins zilele acestea un mare Artist și un mare Om: Dumitru Fărcaș. Toți îl știam de ani și ani de zile. Cele mai frumoase concerte de muzică populară erau acelea în care îl vedeam pe Dumitru Fărcaș. Era artistul care scria istorie cu taragotul lui. Cântecul lui Dumitru Fărcaș nu era numai muzică; era istorie, filosofie, bucurie și durere, hohot de plâns și de râs, amintire și speranță, înfrângere și victorie. Dar ce nu era! Numai când îi ascultam pe Gheorghe Zamfir sau pe Constantin Gherghina sufletul îmi era atât de răscolit, iar izvorul lacrimilor se descătușa. Cântecul lui Dumitru Fărcaș învia moșii și strămoșii, eroii neamului căzuți pe câmpuri de luptă, știuți și neștiuți. Învia marii bărbați ai neamului și faptele lor de sfântă aducere-aminte.
Prin taragotul lui, Dumitru Fărcaș cântă munții, dealurile și câmpiile, apele și vremile; plâng cei neplânși, horesc îndrăgostiții. Zvâcnirile cântului său amintesc de suspinele mamelor nemângâiate, bocind la mormântul sau la amintirea fiilor morți la hotare, ori secerați de boli; amintesc de inimile încătușate de iubire, nevoite să se despartă poate pentru totdeauna. Cântul lui Dumitru Fărcaș este mâna cu care Dumnezeu mângâie pământul Maramureșului natal, al Transilvaniei, al Bihorului, al Banatului, al Țării Românești, al Moldovei, al Dobrogei și al tuturor țărilor din împărăția limbii române.
Cântecul lui Dumitru Fărcaș este sărutul pe care Dumnezeu îl dă sufletului românesc dintotdeauna, sufletului celui atât de încercat al neamului românesc. Glasul taragotului devine glasul istoriei venit din adâncuri de vremi, care povestește despre fapte de mărire ale marilor bărbați ai neamului, despre lupte grele, prin care ne-am apărat hotarele. El are două altare, pe care le cântă și le adoră, le poartă în inimă: „Țara mea și Draga mea”. Înțelegem noi bine mesajul acesta al lui Dumitru Fărcaș? Acestea ar trebui să fie altarele dintotdeauna ale sufletului românesc: Țara și Familia, cu toate valorile lor.
Rapsodul este un bătrân al nației sale, îndrăgostit de tot ce-i valoros în cultura și în arta românească. El a străbătut lumea în lung și-n lat și pretutindeni a spus lumii cine suntem, de unde venim, ce idealuri avem; le-a spus tuturor celor ce au vrut să-l asculte cât de frumos este sufletul românesc, cât de măreață este România tainică, profundă, România românilor adevărați. Dumitru Fărcaș a vorbit prin glasul taragotului său românilor răspândiți pe toată fața pământului de casa părintească, de căldura căminului părintesc, de poarta și de masa de acasă, de hora din duminici și sărbători, de pâinea scoasă de mama din cuptor, de merele și de nucile din grădină, de turmele de oi păscând pe coastă, de ciobanul ce-și doinește dorul. Dumitru Fărcaș ne-a făcut pe toți cei ce l-am ascultat ca pe-o liturghie, fie că am fost aici, fie peste mări și țări, să-i mulțumim lui Dumnezeu că suntem români, că facem parte din acest popor și din această țară. Ne-a alungat decepțiile și disperările, nemulțumirile și frustrările și ne-a redat speranța, încrederea în viitor, bucuria de-a trăi.
Dumitru Fărcaș a fost străjerul de la hotare, care a scris pe cer cu cântecul său, ca să citească toți vrăjmașii, că peste acest neam nu se trece.
Dumitru Fărcaș a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat în grădina casei părintești, la umbra nucului sub care și-a petrecut copilăria și să-i fie învelit trupul și inima cu pământul de acasă, pe care l-a iubit și l-a sfințit cu iubirea sa.
A plecat dintre noi, dar sufletul lui a rămas să ne cânte în continuare, să ne redea nădejdea, și încrederea, curajul și puterea să supraviețuim, în ciuda tuturor necazurilor, dușmăniilor, vremurilor și micimii omenești.
Dumnezeu să te ierte, Dumitru Fărcaș, Român adevărat!

*

File de jurnal – 11 Mai 1982.
pr. Alexandru Stanciulescu-BardaSâmbătă am avut servicii în Malovăț. A avut parastas și Ioniță Bobaru (Ion Luca), originar din Bârda. E un tip deosebit, rezervat în relațiile cu consătenii, meditativ. I-a murit un copil de 20 de ani în urmă cu șapte ani. A început să critice stările actuale de lucruri din țara noastră. Printre altele, a spus: „Cum e posibil ca-n țara românească, țara grâului și a belșugului, să ajungem pe punctul de a muri de foame?” A mai zis și multe altele, deși am încercat să-l temperez. Am rămas foarte surprins, când mi-a spus că un inginer i-a vorbit despre mine și despre o scrisoare foarte veche, pe care aș fi descifrat-o eu. Probabil este vorba de inscripțiile de Murfatlar-Basarabi. A insistat asupra convingerii sale că eu nu voi rămâne în Malovăț, fiindcă mă „duce capul”.
Seara eram la poartă și lucram la mașină. A trecut B. M. din Crăguești, socrul verișoarei mele Adrinuța, beat criță. A oprit mașina și mi-a cerut de băut. Refuzând eu să-i împlinesc dorința, m-a înjurat și mi-a spus că „porc să fiu, dacă eu ți-oi călca vreodată pragul!” Mda! Mare pagubă!
Duminică am făcut slujbă la Bârda. M-am dus apoi la Malovăț, unde am avut o nuntă (Ionașcu Ștefan) și un botez (Curea). De acolo am plecat la Negrești, la nunta lui Negrescu Georgică. Am lăsat mașina în Malovăț. E drum forestier, și cu mașina mea nu pot ajunge. M-am dus pe jos. Pădurea e verde, iar păsările nu fac economie la cântat. Am ajuns cam târzior la nuntă. Nu era lume multă. Georgică a primit numirea pe Parohia Husnicioara. Are vreo opt sate. O poziție foarte nenorocită. Au venit la nuntă și vreo cincisprezece colegi de-ai lui Georgică de la facultate. Au fost cuminți și liniștiți. Am stat cu familia pr. Iliescu Dumitru din Bobaița la masă. Au avut pregătire bună, dar carnea a fost veche și, în parte, stricată. Tăiaseră vitele cu o săptămână înainte, de teamă să nu le fie confiscate. Seara am ajuns la Malovăț cu familia Iliescu. Mașina lor este un IMS și merge și pe drum forestier.
De luni, până azi, am pierdut timpul după lemne. Când găsesc pădurarul, nu am mașină; când am mașină, nu găsesc pădurarul. Când le am pe astea amândouă, nu am lemne corespunzătoare. Azi am fost în pădure la Gârdan. Se lucrează intens la decopertare, pentru a exploata apoi cărbune (turbă). E o jale să vezi jaful care s-a făcut în pădure! Se taie fără milă, iar zeci de buldozere, tractoare și mașini sapă și cară pământul aiurea. Bietele plante! Dacă ar putea, ar lua-o și ele la sănătoasa. (Va urma.)

*

strabunica_Marisca Pop

Bunica și intelectualii. Am găsit pe internet o poezie cu acest titlu, semnată de pr. Sorin Croitoru, în care se scoate în evidență credința puternică și nestrămutată a omului din popor privind existența lui Dumnezeu și nebunia celor care își caută originile în animale sau în alte bazaconii. O socotim interesantă și de actualitate. Iat-o:

Bunica nu avea cultură,
Nu studiase-așa, ca noi…
Se „cultivase”-n bătătură
Și la prășit de popușoi.
Nu, nu era analfabetă,
Dar nici școlită nu era.
Din Biblia îngălbenită
De multe ori ea ne citea.
Mi-o amintesc în nopți de vară,
Cum se ruga lui Dumnezeu
Privind spre stele, în grădină,
Și neștiind că sunt și eu.
Ea nu luase masterate,
Nici doctorate n-a luat,
Însă credea cu fermitate
În Cel ce lumea a creat.
Cum să-i fi spus bunicii mele,
Ce se ruga spre cer mereu,
Că bolta cea cu mii de stele
Nu-i opera lui Dumnezeu?!
Să fi-ndrăznit să-i zici bunicii,
În noaptea cu parfum de fân,
Că greierii și licuricii
Nu-L au pe Dumnezeu Stăpân?!
Nici n-ai fi terminat ideea,
Știu foarte bine ce îți spun:
Bunica mea, din clipa-aceea
Te-ar fi privit ca pe-un nebun.
Căci, după mintea ei vioaie,
Nimic nu-i fără autor:
Nici clăi de fân, nici mușuroaie,
Nici simpla urmă de tractor.
Să îi fi spus bunicii mele
Că soarele ascuns în nor,
Sau câmpul cel cu floricele,
Există fără Creator?!
Așa erau bătrânii noștri,
Crezând în Domnul Dumnezeu;
Strămoșii au crezut, bunicii,
Și mama mea credea, și eu.
Dar intelectualii lumii,
Cu diplome la școli de soi,
Mai caută și-acum dovada
Că ei se trag din maimuțoi.
Ei scurmă harnici prin țărână
Și caută bucăți de os,
Prin care vor să demonstreze
Că nu suntem ai lui Hristos.
Aceasta este marea luptă,
Vrăjmașul vrea prin rațiuni
Să ne lipsească de credința
Ce-o moștenim de la străbuni.
Să nu-i lăsați să vă golească
De harul ce-l aveți în voi;
Rugați-vă să se-nmulțească,
Iar Duhul va veni șuvoi,
Căci Tatăl nostru ne iubește
Și nu ne lasă lui Satan.
Cu harul Său ne ocrotește,
Vrăjmașii se trudesc în van.
Pe cei ce pierd credința dreaptă
Și-ncep să-și râdă de strămoși,
O grea robie îi așteaptă,
Căci demonii nu sunt miloși.
Urcați, urcați în Arca Sfântă,
În casa Domnului Hristos.
Biserica pe val plutește,
În timp ce lumea merge-n jos.
Amin!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Butoi Denisa din Londra (Anglia), fiică a satului Malovăț: 300 de lei; Doamna Popescu Angela din Turnu Severin, fiică a satului Malovăț: 200 de lei; Domnul Iusuf Alin din Turnu Severin, fiu al satului Bârda: 150 de lei; Părintele pr. Stoica Haralambie din Craiova: 135 de lei; Domnul Didici Dragoliub din Dupliana (Serbia), Domnul Paraschiv Vasile din București, Părintele pr. Gheorghe Croitoru din Mizil (PH), Doamna Filip Cornelia din Turnu Severin, Domnul Borcilă Dumitru din Italia, fiu al satului Malovăț, și Domnul Gâdea Dumitru din Viena (Austria), fiu al satului Bârda: câte 100 de lei; Doamna avoc. Constantinescu Mihaela-Irina din Turnu Severin, Doamna Clelia Ifrim din București, Doamna Suciu Aurelia din Cluj-Napoca și Doamna Preda Emilia din Turnu Severin: câte 50 de lei.
Domnul Ghilerdea Sevastian din Malovăț a mai adăugat 50 de lei pentru contribuția de cult, totalizând 150 de lei; Doamna Baltac Guța din Malovăț a achitat 50 de lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În luna iulie am donat pâine enoriașilor participanți la slujbă, astfel: 1 iul. (Bârda): 166 de pâini; 8 iul. (Malovăț): 240 de pâini; 15 iul. (Bârda): 155 de pâini; 20 iul. (Bârda): 108 pâini; 22 iul. (Malovăț): 178 de pâini; 29 iul. (Bârda): 173 de pâini. Așadar, în luna iulie s-au donat 1.020 de pâini.
Copiilor li s-au donat și ciocolate.
Totodată, în luna iulie am vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 1 iul. (Bârda): 634 de pâini; 8 iul. (Malovăț): 160 de pâini; 15 iul. (Bârda): 645 de pâini; 20 iul. (Bârda): 192 de pâini; 22 iul. (Malovăț): 222 de pâini; 29 iul. (Bârda): 627 de pâini. Așadar, în luna iulie s-au vândut 2.480 de pâini.

*

Plăți. În luna iulie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 2.500 de lei brutăriei pentru cele 3.500 de pâini din luna iulie; 1.400 de lei tipografiei pentru cărțile Studii și documente privind istoria României, vol. III : Banatul, a preotului Dvs. și Ultima petală, a Doamnei prof. Mariana Mocioiu; 577 de lei impozit; 400 de lei poștei pentru timbre; 190 de lei materiale pentru cișmeaua de la Bârda (robinete, cherestea, țeavă, vopsea); 100 de lei transport cărți de la Craiova; 85 de lei pentru colete, și altele.

*

Lucrări la cimitir. Am început demersurile formale privind racordarea cimitirului din Bârda la rețeaua de apă a satului. Sperăm că în luna august să fie gata lucrarea. Locatarii de acolo sunt destul de bătrâni și nu mai pot să se ducă departe să-și ia apă!

*

Excursii-pelerinaje.
Miercuri, 25 iulie, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Orșova (MH), cu ocazia hramului. Au participat 20 de enoriași din Malovăț, Bârda și Turnu Severin la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi, în frunte cu Preasfințitul Episcop Nicodim. Parohia a suportat cheltuielile de transport. Așadar, participarea a fost gratuită. În afară de enoriașii care au mers cu autobuzul angajat de parohie, au mai participat credincioși din Bârda și Malovăț, care s-au deplasat cu mijloace proprii de transport. În ciuda căldurii toride, pelerinajul a fost o reușită.
Schitul Topolnitei► Miercuri, 29 august, de ziua Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Schitul Topolniței, cu ocazia hramului. Parohia suportă cheltuielile de transport, așadar participarea e gratuită. Așteptăm înscrieri!
La o dată încă nestabilită, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul itinerar: Bârda – Malovăț – Turnu Severin – Mânăstirea Gura Motrului (MH) – Strehaia (mânăstirea) – Craiova (orașul, mânăstirea Jitianu, mânăstirea Coșuna, seminarul teologic) – Turnu Severin – Malovăț – Bârda. Costul era de 25 lei/pers. Până la închiderea acestei ediții, s-au înscris nouă persoane.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 374, în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare (MM), 2018, 8 aug., ediție on – line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); „Scrisoare pastorală” – 377, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2018, 4 aug., ediție on-line (http://www.observatorul.com); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 2018, 28 iul. (http://bentodica.blogspot.com); în „Armonii culturale”, Adjud (VN), 2018, 30 iul., ediție on-line (http://armoniiculturale.ro).

*

Zâmbete.
☺ Ca să te lași de alcool, îți trebuie multă tărie !
☺ În fiecare zi trec pe lângă Gara de Nord şi văd acolo o țigancă însărcinată. Mi-e aşa milă! De doi ani stă să nască acolo biata de ea şi tot nu reuşeşte !…
☺ Am fost de m-am spovedit! Câte amintiri plăcute!
☺ Cu adâncă durere anunțăm dispariția dintre noi a celui ce a fost Doru D. Muncă.
☺ Numai în limba română poate fi întâlnit un asemenea grad de rudenie: mamă de bătaie soră cu moartea.
☺ Bărbatul a fost creat înaintea femeii, ca să apuce să spună și el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni.
☺ Femeia are suflet bun. Ea poate ierta bărbatului orice, chiar și când el n-are nici o vină.

*

Vârsta lui „De ce?” „Când oi fi eu bătlân, o să le povestesc nepoțeilor mei!” „Lasă că am să te văd eu atunci!” „Nu mai mă vezi tu, tataie, atunci!” „De ce?” „Păi, tu dispari!” „Cum adică?” „Așa cum dispar toți bătlânii: câte unu, câte unu…!”

*

Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 28 iul. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Gâdea Elena, fiica Domnului Gâdea Dumitru și a Doamnei Gâdea Ana-Maria din Viena (Austria), iar în ziua de 29 iul. pentru Borugă Patrisia-Maria, fiica Domnului Borugă Vasile-Cosmin și a Doamnei Borugă Andreea – Gabriela din Malovăț. Să le trăiască!
În ziua de 28 iul. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Gâdea Dumitru și Doamna Gâdea Ana-Maria din Viena (Austria), ca și pentru Domnul Nicolescu Gheorghe-Cornel din Sfodea și Domnișoara Boescu Mihaela-Lavinia din Turnu Severin, iar în ziua de 29 iul. pentru Domnul Luca Dumitru din Bârda și Doamna Băloi Mihaela-Adelina din București. Dumnezeu să le ajute!
În ziua de 20 iul. am oficiat slujba înmormântării pentru Ghinea Luminița (40 de ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În cursul lunii august, avem următorul program de slujbe:4 aug. (Bârda – Malovăț); 5 aug. (Malovăț); 6 aug. (Malovăț); 10 aug. (spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 11 aug. (Bârda – Malovăț); 12 aug. (Bârda); 13 aug. (spovedit și împărtășit în Malovăț adulții, la biserică și în sat); 14 aug. (spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 15 aug. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 18 aug. (Bârda – Malovăț); 19 aug. (Malovăț); 25 aug. (Bârda – Malovăț); 26 aug. (Bârda); 29 aug. (Schitul Topolnița).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com

Sănătate, pace și bucurii!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: