HAIBUN DE VACANȚĂ LA POESIS

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Gentiana Groza cu palarie de paie

Suntem la prima întâlnire a membrilor cenaclului Poesis de la Colegiul Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, într-o splendidă după amiază de toamnă. Momentele petrecute în natură în vacanța estivală sunt încă proaspete. Amicii mei s-au familiarizat cu tehnica poemului haiku. E timpul să învețe să cunoască și alte genuri literare japoneze.

Le citesc haibunul NATURA LOC MAGIC DE POPAS (din volumul meu La mâna lui Cronos, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2012).

Prin foi de gorun
se strecoară zorile
ca-într-o dantelă

De câte ori mă gândesc la vârsta copilăriei, mi se deschide în față un tablou minunat din filmul „Harap Alb” în care una dintre scenele cele mai frumoase a fost realizată în Poiana cu narcise. Ca printr-un miracol, am senzația că sunt chiar acolo, printre corolele imaculate și mă îmbăt de parfumul lor inegalabil… Gorunii din preajmă alcătuiesc fundalul și stau pavăză gingășiei picturii mele onirice. A trebuit să fiu suficient de tare, odată, în urmă cu foarte mulți ani când eram cu colegii profesori biologi într-o excursie în acea Poiană pe care o știam numai din film. Precupețe cu coșurile pline de narcise erau în întrecere, care să rupă mai multe, pentru a le vinde în schimbul a câțiva lei… Am simțit atunci că, prin gestul lor, îmi devastează universul copilăriei. O revoltă grozavă i-a încercat pe colegi mai cu seamă că predam ecologie. Văzându-ne în grup și mai ales că ne-am exprimat nemulțumirea destul de tare, precupețele au plecat în grabă luând cu dânsele petale albe nevinovate ivite în acel loc magic de popas. M-am scuturat ca după un coșmar și mi-am zis că încă nu-i totul pierdut. Școlarii cărora le-am povestit întâmplarea au fost impresionați. Am sperat și sper și acum să fie suficient de mulți oameni cărora să le pese de narcisele copilăriei lor din Goroniștea vieții unde, din când în când să poposească pentru momente de relaxare.

Copilăria-
zbor alb de fluturi
printre narcise.

După lectura haibunului le-am spus membrilor cenaclului cum pot să compună ei înșiși un astfel de text în proză însoțit de unul sau două poeme haiku. S-au remarcat doi dintre cenacliști. O elevă ne-a povestit despre o vânătoare de prepelițe, iar un elev ne-a relatat  despre o zi în care a fost la pescuit. Mi-a plăcut că cei doi cenacliști au reușit să evidențieze, chiar cu puțin umor, întâmplările pe care le-au retrăit, făcându-ne părtași la întâmplările trăite de ei. Astfel că Matsuo Basho, japonezul care a menționat pentru prima dată haibunul în 1690, are și la noi azi, în colegiul clujean, adepți ai acestui gen literar.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: