Realități misionare contemporane asupra căsătoriei. Tinerii la răscruce de drum.

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Teologia căsătoriei cuprinde toată sfera de înțeles a lumii interioare a fiecărui individ, începând cu momentul dorinței identificării partenerului de viață, până la asemănarea cu el în cuget și simțire. Pe acest fond, Sfinții Părinți au încercat să demonstreze că în cuprinsul actelor de iubire veșnică pe care cei doi soți și le declară există o teologie pură bazată pe fermitatea cuvântului, dar și pe trăirea autentică a dragostei și a credinței.

Din nefericire, istoria omenirii nu a demonstrat un progres al acestui act binecuvântat de Dumnezeu, ci a arătat că ea nu este străină de actul negației, că o teologie a căsătoriei poate suferi grave malformații odată cu deschiderea spre noi tipuri de ideologii, multe dintre acestea cu un caracter nihilist. Se poate observa că deschiderea minții este un termen tot mai des întâlnit în contextul provocărilor contemporane, iar cei ce se fac părtași acestui curent sunt considerați inteligenți, curajoși, moderni. Exemplul în acest sens este dat de tinerii care consideră că iubirea este un sentiment care poate străbate normele firescului, ale rânduielii, și că îndreptarea ei spre o persoană de același sex nu reprezintă vreo îndărătnicie sau anormalitate, ci expresia reală a năzuințelor interioare. Mai grav decât atât este dorința unora dintre aceștia de a legitima această pornire imorală, suprimând astfel caracterul de taină a căsătoriei, făcând-o de toate pentru toți, excluzând natura ei harică. Încercarea moraliștilor de a identifica momentul regresului însemnă încercarea de a se căuta vinovații care să răspundă în fața acestor erori, deși realitatea timpului istoric demonstrează că fiecare om poate fi pus sub acuzare datorită incapacității lui de a asculta poruncile lui Dumnezeu. Răzvrătire a celor rele împotriva celor bune, neascultarea a fost mereu forma celor potrivnice și suferinde. Potrivit referatului biblic, păcatul neascultării a condus pentru prima dată la actul diviziunii creației lui Dumnezeu, căci un înger al Domnului iese din ceata drepților și refuză întoarcerea. De acest refuz se lovește și omul, când ispitit de diavol, nu mai dorește a mai asculta de Cel Care l-a creat, lipsit fiind de conștiința că întoarcerea lui ar fi considerată o formă a smereniei prin care se poate înălța, redevenind astfel stăpân peste toate.

Pe baza acestor realități, teologia căsătoriei poate scăpa din matca conștientului și se poate integra în noi forme conceptuale, definite printr-o etică postmodernă și contemporană care acordă credit familiilor formate din partenerei de același sex. Dacă teologia căsătoriei cuprinde toate legile dragostei prin binecuvântarea lui Dumnezeu, cu siguranță, etica societății contemporane reprezintă o încercare de a substitui poruncile divine, îmbrăcându-le într-o nouă formă, mult mai accesibilă omului postmodern. Eliminarea conținuturilor religioase, formale, a tabuurilor sexuale, a pudorii etc., arată modul în care tradiționalul s-a transformat în modern. Totul a devenit insular, singular, individual, iar cuvântul noi, dispare din ce în ce mai des.

În cadrul familiei moderne, fiecare individ își are rolul bine stabilit, preocupările zilnice fiind mult mai importante decât stabilitatea cuplului. Aici intervine ideologia societății contemporane, care îi arată tânărului modern că împlinirea vine prin strânsa legătură cu celălalt, dar adevărata fericire ține de propriul succes. Potrivit lui Carl Zimmerman, această rupere de realitatea firească a lucrurilor înseamnă „abandonul valorilor tradiționale care poartă germenele propriei destrucții”[1].

Răspunsul Bisericii asupra paradigmelor contemporane cu care se confruntă familia tradițională se prezintă ca o perspectivă clară asupra modului în care tinerii trebuie să se raporteze la familie, iar acestui aspect nu i se găsesc similitudini în sfera instituțională a legământului dintre două persoane, ci în relația activă care trebuie să existe între ele. Deschiderea prin dialog arată disponibilitatea și implicarea în găsirea unui numitor comun care să înnobileze sentimentul de iubire. În Taina Căsătoriei, Sfinții Părinți afirmă în unanimitate că materia tainei este chiar iubirea celor doi și că aceasta nu ar trebui să înceteze, pentru că nu există un termen de valabilitate a acesteia, legământul fiind făcut pentru veșnicie. În schimb, etica societății contemporane nu se mai bazează, pe conduitele morale raportate la adevărul de credință, ci pe etichetele pe care oamenii aleg a le purta prin raportarea la necesitățile lor zilnice. În definirea eticii contemporane se ține cont doar într-o anumită măsură de sursa adevărului, și se încearcă a se pune în prim plan nevoia omului, prin raportarea sinelui la sine. Sub această mască a iluziilor pe care omul contemporan alege să o poarte se poate zări nedumerirea lui. În acest fel, omul se simte mereu vătămat, nefericit sau neîmplinit, conștientizând că problemele lumii contemporane îi provoacă mult dispreț. Cu toate acestea, el refuză să facă primii pași spre ceea ce înseamnă cu adevărat valoarea vieții, căutând să afirme că nu se simte prețuit și înțeles. Această metodă de victimizare atestă slăbiciunea firii omului de a se ridica și a lupta împotriva actelor care nu îi fac cinste. Există posibilitatea ca societatea, prin structurile ei, să își dorească acest lucru, să nu fie responsabilă de membrii ei, ci să le ofere falsa impresie că libertatea pe care le-o acordă este, de fapt, darul cel mai de preț de care ei trebuie să beneficieze.

Tinerii sunt datori să conștientizeze că Biserica lui Iisus Hristos este cea care oferă răspunsul cel bun tuturor provocărilor seculare. Biserica își atestă capacitatea de a purta grija membrilor ei, cu atât mai mult familiei, indiferent de vremurile istorice. Misiunea Bisericii este, așadar, prezența energiei divine pe drumul către împlinirea conjugală a fiilor lui Dumnezeu. Această misiune începe din perioada adolescenței, ca formatoare de caracter, dar nu încetează nici măcar atunci când unul dintre cei ce trebuiau a se face pe sine ascultători, părăsește ograda îndumnezeirii. Obiectivul acestei misiuni este clar și derivă din dorința Preasfintei Treimi ca toți oamenii să se mântuiască. Lucrarea Bisericii se vădește în momentul în care membrii acesteia se lasă conduși de glasul conștiinței și al adevărului. Părintele profesor Gheorghe Petraru consideră că misiunea Bisericii în ceea ce privește cadrul familial poate fi reprezentată în cel mai expresiv mod ca fiind legătura indisolubilă dintre Mirele Iisus Hristos și mireasa Sa, Biserica, arătând, deopotrivă, că prezența divinului în viața celor doi este dorința lor de regăsire în iubirea lui Hristos Iisus. În acest sens, spune: „Hristos afirmă că temeiul relației dintre bărbat și femeie este Dumnezeu Însuși, Care a făcut din cei doi un singur trup, o unică dualitate sau o dualitate unică”[2].

Prezentarea paradigmelor cu care se confruntă familia creștină constituie un prim pas spre evidențierea efectelor negative ce se abat asupra unei structuri impermeabile. Pentru a nu exista posibilitatea alterării celulei de bază a societății, omul este dator să aibă conștiința strâns legată de ceea ce Biserica învață. Fuzionarea constantă dintre Biserica lui Hristos Iisus și mica biserică, așa cum mai este numită familia, trebuie să sublinieze natura harică și schimbul de energii care se petrece între cele două, arătând că ambele fac parte dintr-un sistem care trebuie să funcționeze neîntrerupt. Numai astfel, relația dintre familia creștină și misiunea Bisericii poate lua chipul unei împreună lucrări, cu obiective și scopuri clar definite.

[1]

Carl Zimmerman, Family and Civilization, New York, Edit. Harper and Row, 1947, p. 30.

[2]

Gheorghe Petraru, „Familia între realismul teologic al Ortodoxiei și situația actuală”, în Simpozionul Internațional „Sfintele Taine și Familia Creștină”, Edit. Vasiliana 98, 2012, p. 83-84.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: