La un moment dat
te vei întoarce,
în aurul tăcerii,
către miezul
din armonia clipei.
La un moment dat
vei lăsa totul în urmă,
eliberezi
orice credinţă,
orice fir, orice legătură,
orice căutare, orice umbră,
urmându-ţi, în zbor,
sub surâsul luminii,
azurul viselor.
La un moment dat
cutezi să treci
dincolo de tine,
dincolo de aparenţe,
dincolo de pas şi cădere,
dincolo de hotarele minţii,
dincolo de pâcla întunericului,
dincolo de straturile acumulate,
înstrăinat îţi asculţi şoapta vie
şi, conştient, cu încredere,
mergi, mai departe,
pe drumul propriu.
La un moment dat
cineva din tine
te întoarce,
acolo unde
sorbi cu-nfiorare,
picătură cu picătură,
mirul primăverii din tine,
acolo unde
se uneşte
întunericul de lumină,
acolo unde
simţi
că sub lut
pulsează viaţa,
adevărata viaţă…
This entry was posted on Vineri, 26 octombrie 2018 at 7:25 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 