Un popas în eternitate

Irina Lucia Mihalca

de Irina Lucia MIHALCA

Ascultă cântecul păsării în zbor, ascultă!
Vântul departe îi poartă trilurile,
redându-le clipei
intens trăite cât veșnicia.
Certitudine.
Claritate.
Născute din cântecul ciocârliei,
petale de tăcere
plutesc pe râul de cuvinte.

 Metaforă penetrantă, o expirație divină coboară,
odihnindu-se în adâncuri,
pentru că, vezi tu,
orizontul profită de memorie,
păstrându-ți, în palme, șuvoiul de vise.

 În liniștea nopții,
sub această paletă de lumini,
ca un flux inversat,
timpul ți-a aruncat o ancoră în vis.

 Deschidere delicată, respirația ta,
contopită cu blândețea din aer abia perceptibilă,
se împrăștie pe pielea mea,
lipindu-se,
ca un ecou în inimă.

 La o margine de timp totul dispare,
asemeni unei eșarfe fluturate pe un peron.
Un popas
în eternitatea fără pauză.

 Sub ochii tăi, gândul se oprește într-un curcubeu,
pe un cer senin.
Zâmbetul te însoțește în toate.
Aici, pretutindeni, acum… începi viața.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: