ODINIOARĂ, TRECĂTOR PRIN VIENA

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Gentiana Groza

Pastel de toamnă –

naivitatea clipei
sădită-n suflet

Bucuria întâlnirii a trei copii, doi dintre ei născuți și crescuți în capitala unui vechi Imperiu, Viena de azi, celălalt clujean, dragul nostru nepot, mi-a stârnit emoție!… Filozoful Sigmund Freud afirma: „Noi nu ne întâlnim întâmplător… Noi întâlnim doar acele persoane pe care le cunoaștem deja în subconștientul nostru”. Apropierea celor trei copii aflați la vârsta școlară, fără mari griji, cu acuratețea petalelor sufletului lor plin de gingășie, mi-a amintit de anii copilăriei mele. Câtă diferență între fondul universal al vremii atunci când mă formam prin atenția și grija permanentă a bunilor mei părinți, tata preot, mama învățătoare!… Doamne, ce natural îmi pare acum tot ce se petrecea pe atunci!… Cu mulțimea fraților, verilor și verișoarelor, cu unchi, mătuși , cu bunici!… Fără prea multe obiecte de joacă ca acum, cu  greutăți pe care le-au învins, mi-au lăsat în ADN-ul meu iubirea de semeni și, nu știu de ce, o apropiere necondiționată de copii pentru care scriu cu plăcere. Un singur lucru simt că ne leagă pe noi copiii anilor din urmă de copiii de azi. Grija necondiționată a părinților pentru fii, deoarece și părinții tineri de azi ca și cei de odinioară, se supun regulii de aur valabilă oricând: oferă-le iubire ca să aibă la rândul lor ce oferi. Mă transform într-un fluturaș curios, zbor în cercul celor trei copii care socializează, încerc să le fac portretul în mintea mea, mă bucur la rândul meu de întâlnirea celor trei prieteni, de-acum… Cluj-Napoca și Viena… Două localități cunoscute  multor semeni de-ai mei. Prin 1994 mă entuziasmam vizitând orașul care multor tineri de azi le este așa de cunoscut…Am compus un poem, impresionată de măreția orașului austriac.

TRECĂTOR PRIN VIENA

Admir cum Viena-și arată-a ei față
La ceasul molcom de-înserare,
Anonim trecător prin urbea semeață,
Plimb ochii-n metropola care


Noian de istorie-n șiruri de ani,
Nălță pentru posteritate,
Ca germeni de muguri de vârstnici platani
Să poarte dovezi mai departe.


Văd mândre castele scrutând peste zări,
Aud parcă șoapte la Curte
Și garda se schimbă, privește-i călări,
Răsună comenzile scurte.


Celebre statui creionând un trecut
Veghează de-aproape palate,
Grăiesc de-întâmplări ce s-au petrecut,
Creneluri, de vremi, patinate.


De epocă straie, ca-n zile de vis
Pătrund tacticos în Rathaus,
Se-alintă-n văzduh, ca în paradis,
Sublime acorduri de Strauss.


Și clopotul Domului sună la fel,
Chemând credincioșii spre seară,
Duioase arpegii plutesc dinspre el,
Sfânt glas precum odinioară.


Grăbit e prezentul, marcat de modern,
Dar farmecul Viena, nu-ți schimbă,
Adaugă-n fugă un strop de etern
Mașini și trăsuri când se plimbă.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: