Îți scriu cu sufletul acum,
Spre tine cartea face drum,
Te-aștept surioară ca să vii,
Sosi-va clipa într-o zi,
Destinul, chiar de ne desparte
Cu gândul suntem mai aproape.
Din stele mici de caprifoi,
Suave flori de pe la noi,
Ți-oi împleti albă cunună
Înmiresmată-n voal de lună…
Tu strânge-ți pieptul într-o ie
A străbunicii lui Ilie,
Cusută-n seri la șezători
În cânt de fete și feciori.
O fotă coapsa să-ți mângâie,
În adorare să rămâie
Chiar cei care nesocotesc
Că ai tot sânge românesc
Și-aceiași ochi plini de lumină,
Nedrept e să te simți străină!
Eu știu, puterile cerești
Sparg vicleniile lumești!…
Încinge-ți brâul cu verbină
Și curcubeu, în zi senină,
Cu roșii maci clipind la stele,
Mulțimi petale printre ele…
Sânziene galbene să-ți fie
Pe portativ, o melodie
Și flori albastre de glicină
Să-încheie brâul de lumină.
Ne-om strânge-atunci în bătătură
Și-om trage-n horă strigătură
Iar doinele ne-or încânta,
Cum știi, de la străbuna ta.
Să vii surioară, că te-aștept
Că mare dor îmi arde-n piept!
This entry was posted on Vineri, 16 noiembrie 2018 at 1:35 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 