Fantezie în f minor

de Irina Lucia MIHALCA

Nu știu cum voi juca decât pășind pe scenă,
nu știu cum voi dansa decât intrând în horă,
nu știu cum voi contura pe pânză, tabloul vieții,
decât luând creionul, pensula, paleta de culori.

Să fiu o briză, zefir, rază de soare, Ishtar,
nu știu de-ai suporta prea mult
albastrul cer senin,
pastel, lied, romanță,
un susur de izvor,
cu fluturi și petale,
plutind ușor, ușor,
nu știu cât timp
le-ai respira, zâmbind,
să te întrebi, apoi, de-i vis,
sau, încă, mai trăiești.

Să fiu vulcanică, năvalnică,
șăgalnică,
furtună și imbold,
un cer brăzdat de nori,
nu știu de ți-ar surâde
să naufragiezi, un timp, în mijlocul lor.

În căutarea noastră, popasuri, un zid de foc,
privirea se poate odihni,
pe pânza plină de culoare
efecte de umbră și lumină, natură golită,
paravane și suluri delicat pictate,
cais înflorit în coaja căruia
s-au încrustat poeme,
mișcările ne sunt precum dorințele
– o scriere cuneiformă gravată pe lut moale,
arse, ascunse-n noi,
o artă între râuri,
febrilă, expresivă,
andante sau allegro,
in quasi una fantasia – Clar de lună,
sonata – Appassionata – în fa minor.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: